Praznicul Anului Nou bisericesc s-a așezat de către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea, când marele împarat Constantin, biruind pe Maxențiu prigonitorul, a înnoit și a luminat toată lumea cu dreapta credință. Astfel a izbăvit pe creștini de jugul greu al persecuțiilor, schimbând ințelesul vechi al Indictionului. Sfinții Părinți au rânduit să se prăznuiască Anul Nou bisericesc ca un început al mântuirii creștinilor, aducându-ne aminte de intrarea lui Hristos în mijlocul adunării evreilor și de vestirea din cartea lui Isaia a “anului Domnului bine primit”. Așadar, nu sărbătorim praznicul Legii Vechi în prima zi a lunii septembrie, ci prăznuim intrarea Domnului, când singur dătătorul Legii S-a arătat pe Sine lumii, pogorându-Se din cele de sus și purtând în Sine pe Duhul Tatălui. Anul bisericesc se împarte în trei mari perioade liturgice: Octoihul, Triodul și Penticostarul. Randuielile prevăd citirea unor rugăciuni de mulțumire pentru anul care a trecut și de cerere pentru cel care urmează.