Acasă > Cartea săptămânii > Cartea zilei: „Secretele morții lui Mussolini”, de Luciano Garibaldi

Cartea zilei: „Secretele morții lui Mussolini”, de Luciano Garibaldi

Bun regăsit prieteni la rubrica cărților nou apărute. Astăzi prezentăm un volum care ne oferă multe răspunsuri la întrebările pe care ni le-am pus despre execuția conducătorului Italiei fasciste. Cartea scrisă de Luciano Garibaldi conține mai multe despre execuția liderului fascist care se credea un semizeu, capabil să refacă Imperiul Roman. În toate cărțile scrise despre Mussolini acesta este evocat episodic, niciodată decisiv, arareori interesant, adeseori în preajma celui care i-a făcut, până la urmă, loc în istorie – Adolf Hitler. Ascuns într-o coloană germană în retragere, liderul italian a fost descoperit de partizani, arestat și apoi ucis în ziua de 28 aprilie 1945 împreună cu amanta sa Clareta Petacci. Peste doar două zile la 30 aprilie, Hitler luând aminte la ceea ce i se întâmplase prietenului său italian a ales să-și pună capăt zilelor împreună cu o altă femeie celebră, Eva Braun. Sfârșitul celor doi dictatori care contribuiseră decisiv la incendierea continentului european în perioada interbelică este definitorie pentru jumătatea anilor 40. Dispariția unor astfel de lideri crează extrem de multe controverse și dispute aprinse care rămân în memoria colectivă europeană. Dincolo de amănuntele despre Mussolini, studiul lui Garibaldi este asemenea unui foileton în care Churchill l-ar fi vânat pe Mussolini pentru a nu divulga o serie de documente ultra-secrete care l-ar fi acuzat pe premierul britanic de colaboraționism. O altă ipoteză a lui Garibaldi îl acuză pe același Churchill de intenția încheierii păcii cu naziștii, că acesta ar fi cerut inițeri de discuții despre o eventuală pace între germani și britanici.  Conform autorului, Mussolini a fost ucis pentru a se evita un Nurnberg italian și pentru a salva pielea primului ministru britanic de la distrugerea sa ca figură politică anti-nazistă. Luciano Garibaldi aduce multe documente în discuție despre care spune că nu ar fi văzut lumina tiparului până la scrierea acestei cărți. În volum regăsim și câteva fragmente din jurnalul Clarei Petacci, câteva declarații din partea unor martori care au asistat la execuția lui Mussolini (martori care se contrazic), câțiva indivizi care se declară călăii lui Mussolini, un adevărat festival de participanți la evenimentele în cauză. Personal cred că volumul de față se dorește a fi unul scris în stilul jurnalistic. Hitler visa la o pace cu Marea Britanie, lucru cunoscut, se afirmă că Hitler nu știa cum să folosească oportunitățile militare pe care le avea la îndemână. Luciano Garibaldi lasă impresia că, de fapt, încearcă să refacă imaginea lui Mussolini și să arunce cadavrele celor doi în curtea britanicilor încercând să exonereze italienii (comuniștii italieni, cei care l-au executat pe Mussolini) de această crimă pentru a-l reda pe Mussolini tuturor italienilor. Asta e impresia lăsată de acest volum deoarece imaginea pe care Garibaldi încearcă să o zugrăvească lui Il Duce este acea de lider demn, curajos, inteligent, viclean. Amănuntele pe care le cunoaștem, însă, dovedesc exact contrariul, Il Duce aducând mai mult cu un individ rupt de realitate care visează la victoria Italiei supărat că nimeni altcineva în afară de vreo doi apropiați nu vede aceleași amănunte. Cartea de față este una iconoclastă deoarece respinge variantele oficiale privind moartea liderului italian, propagate ani de zile în conștiința publică și intrate în mentalul colectiv italian. Volumul scris de Garibaldi are și implicații românești cu toate că referirile la România sunt puține. În primul rând moartea rapidă și violentă a lui Mussolini și a Clarei Petacci este asemănătoare cu dispariția cuplului Nicolae Ceaușescu împreună cu soția sa Elena. Asupra celui doi membri ai familiei politice din perioada comunistă planează încă multe controverse și suspiciuni care vor rămâne subiecte ce vor reține atenția istoricilor.

A doua legătură cu spațiul românesc este dată de evenimentele din 30 august 1940 când Mussolini a fost alături de Hitler autorul tragediei românești decisă la Palatul Belvedere din Viena prin semnarea Dictatului prin care nord-vestul României era cedat Ungariei. În altă ordine de idei România și Italia au fost aliate în cadrul Pactului Tripartit al Axei. Luciano Garibaldi menționează în această carte că România a fost una dintre țintele lui Mussolini în eforturile de a scoate Italia din război. Documentele și arhivele românești confirmă aceste aserțiuni deoarece și liderii de la București aveau astfel de inițiative polititco-diplomatice. Mihai Antonescu, ministru de externe în epocă, a elaborat în toamna anului 1943 împreună cu Renato Bova Scoppa, trimisul itelian la București, Proiectul Axei Latine. Această inițiativă viza o alianță de state din care urmau să facă parte Italia, Franța, Spania, Portugalia, România și avea un caracter antibolșevic, antislav și antigerman. Inițiativa nu s-a concretizat deoarece nu au fost întrunite garanțiile și condițiile necesare unei astfel de alianțe iar la 25 iulie 1943 Mussolini a fost înlăturat de la putere de către Marele Consiliu Fascist. Cartea este interesantă prin ipotezele îndrăznețe care elimină variantele oficiale de până acum. Scrisă într-un stil alert lucrarea este construită și documentată în modelul unei investigații jurnalistice, conține și o gradație savantă a intrigii istorice. Aflăm lucruri noi și câteva nume de politicieni care au activat în timpul regimului fascist. Lucrarea captivează și merită citită deoarece  este mai mult centrată pe ultimele zile ale vieții lui Benito Mussolini. O carte pe care o parcurgem cu interes și, pe alocuri, cu contradicții, evocă aspecte de viață din care avem de învățat cu siguranță. Lectură plăcută !

Lasă un răspuns