Acasă > Editorial > Nici nu știm cât suntem de norocoși

Nici nu știm cât suntem de norocoși

De când mă știu m-au preocupat relațiile dintre oameni și modul în care reușesc să conviețuiască în armonie, și asta pentru că am copilărit într-o zonă lângă mare, unde aveam vecini din mai toate etniile din Dobrogea. Am călătorit destul de mult în ultimul timp și am călătorit cu ochii larg deschiși. Peste tot pe unde am trecut, gândul m-a dus inevitabil la ceea ce noi dobrogenii numim ,,acasă„ iar comparațiile din punct de vedere al vieții sociale interetnice, au curs pur și simplu.

Atunci când se compară opiniile și credințele diferitelor grupuri, se emite în mod necesar ipoteza că, începând cu experiențele comune membrilor fiecărui grup, ale grupurilor în sine, și terminând cu inserția lor într-un ansamblu de raporturi sociale împărtășite, ia naștere o dinamică socială asemănătoare, în care coexistența ansamblurilor de credințe, tradiții și obiceiuri, dă o importantă dimensiune de analiză funcționării sociale. Produs și proces palpabil al unei elaborări sociale cu o istorie scurtă, multietnicitatea dobrogeană poate fi considerată pe drept cuvânt, un adevărat model.

Dacă ne-am uita cu mai multă atenție la ceea ce se petrece în alte părți ale țării sau ale lumii, ar trebui să fim realmente fericiți, chiar recunoscători lui Dumnezeu pentru faptul că într-un spațiu atât de mic cum este Dobrogea noastră plină de istorie și mistere, co-existăm în pace mai bine de 19 comunități și grupări etnice, fără lupte pentru supremație, fără conflicte majore, fără vendete religioase și fără pretenții de întâietate în teritoriu.

Unii mă vor atenționa că totuși, pe alocuri, lucrurile nu stau chiar așa. Desigur că există și cazuri particulare. Sociologic vorbind însă, unele țin de metasistem, altele sunt cazuri izolate și extrem de puține la număr. Nu pot fi ipocrită să afirm că totul este perfect. Însă dincolo de anumite nemulțumiri sau de insignifiantele răutăți personale presărate pe alocuri, dobrogenii chiar trăiesc în armonie, iar cine nu vede în asta o binecuvântare, să dea o fugă în alte zone ale țării unde sunt primiți cu deschidere doar în calitate de turiști sau vizitatori, ca să nu mai zic de orașe ca Miercurea-Ciuc unde ți se poate refuza alimentarea cu combustibil, sau chiar Cluj, unde poți avea supriza să nu ți se ia comanda la restaurant pentru că nu vorbești limba maghiară. În țara ta, sunt lucruri care dor.

De la Ostrov la Mihai Viteazu, de la 2 Mai la Vadu Oii, treci printr-o varietate de culturi, tradiții și obiceiuri, fiecare cu farmecul și magia lor. Îți rămâne în suflet un soi de  nostalgie care reînvie de-a dreptul în special la petreceri, ori de câte ori asculți o melodie sau dansezi așa cum ai învățat de la prietenii de alte etnii. Să mai vorbim despre segmentul lingvistic sau religios unde excepționalul constă în împrumuturile expresiilor și toleranța manifestării credinței?

Avem multe de făcut pentru ca Dobrogea să arate și să fie valorificată așa cum merită. Iar pentru asta, noi toți trebuie să fim mai implicați, civilmente. Faptul că trăim în armonie atâtea etnii într-un areal atât de mic, este realmente un mare dar. Nici nu ne dăm seama cât de norocoși suntem și cât de multe am putea construi pe acest fundament care, așa cum demonstra Prof.Univ.Dr. Socio-Psiholog Filaret Sântion, este o minune etnologică.

Și ca dovadă a acestei realități, în cadrul manifestărilor culturale prilejuite de Centenarul României,  în această după-amiază, în Piața Ovidiu, începând cu orele 17.00, ne vor delecta cu tot ce au mai frumos – tradiții culturale, muzică, dansuri și costume (și le-am enumerat în ordine alfabetică pentru a nu supăra pe nimeni), pentru ca la final, să ne cuprindă pe toți într-o Horă a Unirii, următorii participanți:

Ansamblul „Armonia” (corul – ceangăi), Ansamblul „Armonia” (copii – dansuri germane) – Oituz,  Ansamblul „Canlar” – UDTTMR (tătari) Cobadin, Ansamblul „Delikanlilar” – UDTR (turci), Ansamblul „Dobrogeanca” – Ovidiu, Ansamblul „Elpis” Comunitatea Elenă din Constanța, Ansamblul Galuboe More – Comunitatea Rușilor Lipoveni – Constanța, Ansamblul „Iholu” – Comunitatea Armână din Constanța, Ansamblul „Șatra” – Mangalia și solistele Leila Kerim Wilson – Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România și Rodica Rodion – Comunitatea Rușilor Lipoveni – Constanța.

Sonia Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.