Publicat: duminică, 17 martie 2013 - 15:42

Tradiții și obiceiuri în postul Paștelui

Trimite
Etichete

Pregătirea spirituală pentru sărbătoarea Paştelui începe de la Moşii de iarnă, săptămâna care urmează acestei sărbători fiind numită în popor Săptămâna Albă, a Nebunilor sau a Brânzei, pentru că nu se consumă came, însă sunt permise alimente ca ouă, lapte, produse obţinute din lapte, dar şi peşte. În acest interval, în unele regiuni, nu se fac nunţi sau alte petreceri cu muzică. Lăsatul secului de brânză se sărbătoreşte în Duminica izgonirii lui Adam din Rai, zi în care tradiţia păstrează anumite acte rituale, specifice unui început de An Agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. De Lăsata Secului se petrece, se bea, iar în unele sate, încă se mai ard păpuşi de paie pentru a alunga spiritele malefice ale iernii. După Lăsata secului, pe toată perioada postului, este interzis să se consume preparate de origine animală.

În tradiția satelor, fiecare zi din prima săptămână a postului avea o semnificație aparte. Prima zi de după Lăsatul Secului se numea Lunea curată. Femeile nu lucrau nimic în afară de spălatul ritual al vaselor în care a fost gătită mâncare de dulce, pe care, mai apoi, le urcau în podul caselor. Ziua era consacrată preparării borşului, aliment nelipsit din Postul Paștelui. În Bucovina, Moldova şi Transilvania prepararea borșului era un ritual traditional, presărat cu descântece, gesturi şi formule magice. Marţea din prima săptămână a Postului Mare era numită şi Marţea strâmbă sau Spolocania. Femeile se întâlneau pentru a se „clăti” cu ţuică. Ele beau rachiu fiert cu piper și mâncau doar pâine nedospită. Se procura „piatră vânătă”, pentru stropirea viţei de vie împotriva manei, se strângea zăpada netopită, pentru a se face apa folosită în rituri magice de înfrumuseţare sau pentru a se stropi ritual podelele când se măturau. Miercurea strâmbă era o sărbătoare ţinută mai ales în Oltenia, pentru sănătatea oamenilor. În Joia Furnicilor, femeile aduceau ofrande acestor insecte, facând o turtă din făină sau mălai, pe care o ungeau cu unt sau brânză şi o puneau pe un muşuroi, crezând, astfel, că acestea nu vor face pagube în timpul verii. În Oltenia, Muntenia şi Moldova, ziua era numită şi Joia Iepelor, fiind celebrată prin diferite interdicţii de muncă. Vinerea Sântoaderului, vinerea de după Lăsatul Secului de Paşte, este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader şi era aşteptată cu interes de fetele nemăritate şi tinerele neveste. Înainte de răsăritul soarelui, fetele scoteau rădăcină de homanului, o iarbă cu întrebuinţări medicinale, și o foloseau pentru vrăji şi descântece.

În prima sâmbătă din Postul Mare, se sărbătorea Ziua lui Sân-Toader. În unele zone ale ţării, înainte de răsărit, fetele căutau rădăcini de Iarbă Mare, în locuri curate și puneau sare în locul respectiv. Acasă, fierbeau aceste rădăcini, iar cu leşia rezultată se spălau pe cap în credinţa că le va creşte părul mare şi frumos. Tot în această zi, se tundeau coama la viţei şi mânji şi cozile iepelor, părul rezultat fiind pus în muşuroaiele de furnici pentru ca „animalele din gospodărie să se înmulţească precum furnicile”.
De asemenea, se împărţea colivă la biserică, unde începeau slujbele speciale pentru morţi, slujbe ce aveau loc în fiecare sâmbătă din Postul Mare şi se terminau în Joia Mare.
Tot atunci, se făceau mâncăruri speciale (boabe de grâu sau porumb fierte şi îndulcite cu miere) şi colaci din făină de grâu, denumiţi Brânduşei, care se dădeau de pomană. În perioada de post, în gospodăriile tradiţionale, se desfăşura o intensă activitate în domeniul industriei textile casnice. Se torcea, se ţesea, iar femeile tinere şi fetele îşi coseau, pe ascuns, cămăşile cu care se îmbracau în ziua de Paşti.

Acest articol a fost vizualizat de 453 ori

Lasă un comentariu

XHTML: Puteți folosi următoarele etichete HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

 
   

ziare Ziare Revista Presei