Emil Bobu s-a născut în 22 februarie 1927, în localitatea Vârfu Câmpului din judeţul Botoşani, într-o familie săracă de ţărani. La vârsta majoratului, în noiembrie 1945, s-a înscris în Partidul Comunist Român, având meseria de strungar. Datorită școlarizării oferite de comuniști, ascensiunea lui în PCR a fost rapidă. A fost procuror, membru al CC al PMR, secretar al CC al PCR, președinte al Sfatului Popular Regional Suceava. Începând cu 1972, a fost consilier al lui Nicolae Ceaușescu, ministru de interne, viceprim ministru si după 1982 secretar cu probleme organizatorice al CC al PCR, funcție cheie, care controla întregul aparat de partid. A fost membru al Comitetului Politic Executiv și s-a aflat în grupul restrâns de decizie din jurul lui Nicolae și Elena Ceaușescu. La Revoluție, pe 22 decembrie 1989, a fugit cu elicopterul în care se aflau soții Ceaușescu. Prins de către revoluționari a fost judecat pentru “participare la genocidul națiunii române” și condamnat la închisoare pe viață. Ulterior i s-a schimbat pedeapsa în 10 ani de detenţie, din care a executat doar șapte, fiind eliberat din motive medicale. În ultimii ani trăia retras într-un apartament modest, refuzând constant să dea interviuri.