1898 – S-a născut Gheorghe I. Brătianu, istoric
Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 21 Ianuarie 1898, la Ruginoasa, în județul Iași. Era fiul lui I. C. Brătianu. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1916, se înrolează voluntar în armată pentru a participa la războiul de reîntregire a țării. În 1917 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași, pe care a absolvit-o în 1920. Fiind atras de istorie, abandonează cariera juridică și se înscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde frecventează cursurile unor istorici prestigioși, ca Ferdinand Lot și Charles Diehl, și obține doctoratul în 1929. În 1924, devine profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940, a Universității din București. În 1947, în cadrul represiunilor dezlănțuite de autoritățile comuniste, este înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i se fixează domiciliu forțat și i se interzic contactele externe. La 9 iunie 1948 – odată cu reorganizarea Academiei Române, – care ia acum numele de Academia R.P.R. – i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, altor 97 de personalități științifice și culturale românești. În noaptea de 7 spre 8 mai 1950, este arestat de securitate și întemnițat la închisoarea din Sighet, fără să fi fost judecat și condamnat. Într-una din zilele dintre 23 și 27 aprilie 1953 a murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiții încă neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii. După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit. În 1971, familia a fost autorizată să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Ștefănești, din județul Argeș. În calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Brătianu a susținut cu tenacitate și rigoare științifică teza continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic. Lucrările sale asupra prezenței românești în Basarabia sunt reprezentative pentru statura istoricului și conștiința omului politic.
1905 – S-a născut Christian Dior, designer francez
Christian Dior s-a născut pe 21 ianuarie 1905, în Franța și a fost cel de-al doilea copil din cei cinci ai familiei. În 1910, familia Dior se mută la Paris iar Christian Dior intră la liceul Gerson. În 1923, ca să-și mulțumească tatăl se înscrie la Școala de Științe Politice, denumită și “Science Po”, pentru a intra în lumea politică. După cinci ani, ajutat de tatăl său, deschide o galerie de artă unde pictori faimoși ca Dali, Max Jacob, Picasso își expun lucrările de artă din care chiar reușește să vândă multe dintre ele. În 1931, tatăl său dă faliment iar Dior ajunge să își vândă schițele pe 10 cenți, iar în 1939, Dior este înrolat în armată după care se alătură familiei în Provence. În 1941, se întoarce în Paris să lucreze ca asistent designer Lucien Lelong, în timp ce, în 1946, după ce războiul se termină se întoarce să lucreze pentru Marcell Boussac, acesta fiind la vremea aceea “Regele Bumbacului”. În 1947, pe 12 februarie își prezintă prima colecție numită “New Look”. Această colecție îl face unul din cei mai cunoscuți “dictatori în arta modei în Paris”, la vremea aceea. În 1950, a creat special o colecție pentru Marlene Dietrich, iar în 1955, Yves-Mathieu-Saint Laurent îi vine în ajutor lui Dior ca asistent. Un an mai târziu, realizează o colecție specială pentru Ava Gardner numită ‘The little Hut’. În 1957, pe 23 octombrie, Christian Dior moare din cauza unui atac de inimă.
1941 – S-a născut Placido Domingo, tenor spaniol
José Plácido Domingo Embil s-a născut pe 21 ianuarie 1941, la Madrid în familia unor stele ale zarzuelei, un gen spaniol de operetă, care datează din secolul al 17-lea, cele mai cunoscute fiind cele scrise în secolul al 19-lea. În 1949, Plácido Domingo s-a mutat în Mexic împreună cu părinții săi și compania lor de de zarzuela. A studiat pianul in particular, apoi atât canto, cât și pianul și arta dirijorală la Conservatorul Național din Mexico City. În 1957 și-a făcut prima apariție profesională muzicală în compania mamei sale într-un concert la Mérida, în Yucatán. A cântat un timp roluri de bariton și de acompaniator al altor cântăreți în cadrul companiei de zarzuela și operetă a părinților săi. Cu această companie a dat 185 de spectacole, între care și opereta lui Lehar, Văduva veselă, în care a cântat în rolurile Camille și Danilo. În aceeași perioadă,în 1958 a fost vocalist în formația de rock and roll mexicană a lui César Costa, “Los Black Jeans”. În 1959 a fost examinat în pentru Opera Națională Mexicană în calitatea de bariton, dar juriul a constatat ca de fapt tânarul interpret este și un talentat tenor. În cele din urmă a fost angajat ca “tenor comprimario” de roluri secundare și ca antrenor al celorlalți cântăreți. Dar debutul pe scena unui teatru l-a realizat la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai 1959. După aceea, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-un rol secundar de tenor, cel din opera „Rigoletto”. Între 1962-1965, împreună cu soția sa, soprana Marta Ornelas, a fost angajat în Israel, la Opera din Tel Aviv, unde a participat la 280 de spectacole între anii 1962-1965. Prin cele 12 roluri pe care le-a interpretat a adus o contribuție deosebită la afirmarea ansamblului de operă israelian, aproape unic în felul său în Orientul Apropiat. Veritabila sa carieră internațională a lansat-o prin apariția sa de succes la New York City Opera în „Don Rodrigo ”de Alberto Ginastera în 1966.
1991 – A murit Ileana a României, fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria
Alteța Sa Imperială și Regală Ileana, Arhiducesă a Austriei, Principesă de Habsburg – Toscana, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern s-a născut pe 5 ianuarie 1909, stil nou, la București. A fost fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, arhiducesă de Austria prin căsătorie și stareță ortodoxă, sub numele de “Maica Alexandra”. Principesa Ileana a fost mătușa regelui Mihai de Romania. Deși au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Prințul Barbu Știrbei, regele a admis paternitatea. Ileana a avut patru frați mai mari. Până la vârsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieți la palat. Declanșarea Primului Razboi mondial, a obligat famila regală, împreună cu guvernul și parlamentul, să se refugieze din calea trupelor germane la Iași. Educația a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti și de la personalul curții. De la mama sa a învățat limbile engleza și franceza, iar de la tată – germana. A fost crescută cu dragostea față de România, poporul, tradițiile și limba română. Domnița Ileana – cum o numeau apropiații – a fost fondatoarea sau președintele a unor organizații de cercetași ca Asociația Creștină a femeilor române, Asociația Ghidelor și Ghizilor din România. În vara anului 1930, însoțind-o pe Regină într-o vizită în Spania, Principesa îl întâlnește la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“, cu care s-a căsătorit. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române. Ceremonia căsătoriei a avut loc la Castelul Pelișor, pe dată de 26-27 iulie, la vârsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldații români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuțiile naziștilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea orașului Brașov. Înființează lângă Castel, „Spitalul Inima Reginei”, în onoarea reginei Maria. Ileana a României a murit pe 21 ianuarie 1991, în Pennsylvania.