duminică, septembrie 22, 2019
Acasă > Agenda zilei > Agenda zilei 7 mai

Agenda zilei 7 mai

1840 – S-a născut Piotr Ilici Ceaikovski, compozitor rus

Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut pe 7 mai 1840, iar de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorște cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eșec deplin. Nemaiputând să suporte prezența soției sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie. Scurt timp după aceea se desparte de Antonia. Compune primul său balet, în 4 acte, “Lacul lebedelor”. Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei puneri în scenă nepotrivite. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Spre 1880 reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii ca Johannes Brahms.  În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci. Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva.

1895 – A avut loc demonstrația funcționării primei stații de radiorecepție, de către savantul rus Aleksandr Popov

Aleksandr Popov s-a născut pe 4 martie 1859, într-un sat din Munții Ural, în familia unui preot. Începând cu ultimul deceniu al secolului al 19-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a costruit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice. Acest aparat a fost perfecționat mai apoi, fiind transformat în detector de fulgere și a fost prezentat Societății ruse de fizică și chimie pe 7 mai 1895. Ziua a fost sărbătorită în Federația Rusă ca “Ziua Radioului”. În martie 1896, Popov a efectuat transmisii radio între diferite clădiri ale capitalei. După ce a aflat de sistemul lui Guglielmo Marconi, Popov a efectuat comunicații între o navă și o stație terestră de recepție pe distanțe de la 10 km până la 50 km. În 1900, stația radio înființată de Popov pe insula Gogland a intermediat comunicația prin telegraful fără fir între baza navală rusească și vasul de linie  Admiral Apraksin. Apraksin a eșuat pe insula Gogland din Golful Finic în noiembrie 1899. Echipajul nu s-a aflat în pericol, dar vasul a rămas imobilizat, de vreme ce marea a început să înghețe. Din cauza vremii nefavorabile, dar și a încurcăturilor birocratice, echipajul de pe Apraksin nu a reușit să monteze o stație radio de emisie-recepție până în ianuarie 1900. În cele din urmă, pe 5 februarie, au fost recepționate mesaje clare transmise prin telegraful fără fir. Mesajele radio erau transmise prin intermediul unei stații la aproximativ 40 km depărtare, pe insula Kotka, în dreptul litoralului finlandez. În 1901, a murit în urma unei hemoragii cerebrale pe 31 decembrie

1924 – S-a născut Matty Aslan

Matei Aslan s-a născut la data de 7 mai 1924 în orașul Ismail, astăzi în Ucraina, într-o familie de etnie armeană. Matty a copilărit apoi la Iași, Craiova și Pitești, liceul absolvindu-l la Iași. Din anul 1946 publică desene și caricaturi în presă, făcând în același timp și ilustrație de carte. A absolvit în anul 1948 Academia de Arte Frumoase din București. După încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alături de Ion Popescu-Gopo și tatăl său, Matty Aslan scoate scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Matei Aslan participă din anul 1963 la saloane ale umoriștilor și anuale de grafică. În anul 1965, el expune la Bruxelles, în cadrul Salonului Internațional al Umoriștilor. Matty Aslan a fost și regizor și scenarist de filme de animație. A fost angajat, împreună cu alți desenatori și graficieni, de către Studioul “Animafilm” din București. Printre acestea menționăm: O poveste cu ursuleți sau Formica. Seria „Formica” era compusă din foarte concentrate fotograme ironice, destinate adulților. Înainte de Revoluția din decembrie 1989, Matty Aslan era autor al unei rubrici permanente în ziarul „România liberă”, rubrică intitulată „Una pe zi de Matty”, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viața politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său l-a făcut extrem de popular pentru aplombul și concizia adresei satirice directe. Matty Aslan a decedat la data de 21 septembrie 1995.

1986 – Echipa de fotbal „Steaua” București a cucerit, pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni

Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” – Asociația Sportivă a Armatei București – de Armata Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961. Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române. Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiția istorică și stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naționale. De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, din cauza diferitelor schimbări de propietari și de regimuri. Logo-ul actual a fost adoptat în 2003 și este o variantă redesenată a blazonului folosit de club între 1974 și 1991. Steaua joacă meciurile de acasă pe Stadionul Steaua, cunoscut și sub numele de Ghencea, stadion care a fost inaugurat în 1974 și are o capacitate de peste 27.500 de locuri, fiind adesea considerat a fi „Templul fotbalului românesc”. Pe 7 mai 1986, pe stadionul din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi. Steaua a câștigat cele mai multe campionate, cupe și supercupe ale României, obținând 23 de titluri în Liga I, 21 de Cupe ale României și 5 Supercupe.

2007 – A murit Octavian Paler

Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926, la Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov. După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a 7-a de liceu, are o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său și este obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a 8-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină. În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București. A fost persecutat de Securitate din cauza viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I s-a stabilit domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică. După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești. Are un fiu, care a absolvit cursurile universitare ASE- facultatea de comert exterior în anul 1979. A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *