vineri, 14 august 2020
Acasă > Editorial > Cum ne educăm democratic în societate!

Cum ne educăm democratic în societate!

Democrația ca sistem presupune un set de reguli fundamentale între statul care guvernează și societatea condusă. Procesul democratic înseamnă construirea unui stat de drept care să asigure respectarea unor reguli și norme juridice de către toți membrii societății. Însă, nu întotdeauna un stat care are un sistem de norme juridice este și un stat democratic. Există un acord general, potrivit căruia democratizarea înseamnă mai mult decât simpla introducere a alegerilor electorale,  dar nu există un consens academic cu privire la reformele pe care guvernele trebuie să la întreprindă. În cea mai mare parte a cazurilor contemporane reformele implementate în cadrul statelor s-au rezumat la introducerea unor democrații minimale nereușind prin urmare să producă state pe deplin democratice. Statele sunt instrumente de dominație socială și, indiferent de modul în care sunt constituite, dețin în nucleul lor capacitatea de violență legitimă și de coerciție. Afirmarea politicului din punct de vedere social și istoric este asociată cu capacitatea tot mai mare a indivizilor și grupurilor de a-i forța pe alții să le recunoască puterea. Coerciția asociată statelor democratice este de obicei legitimă în ochii cetățenilor lor. De asemenea, ea se deosebește de violența statului autoritar prin faptul că este  o violență de ultimă instanță, cel puțin în termenii utilizării sale împotriva propriilor cetățeni. Statele nedemocratice depind de o serie de tehnici de guvernare, inclusiv folosirea forței brute, manipularea prin frică, marginalizarea disidenților și a criticilor sistemului de guvernare, crearea apatiei sau mobilizarea forțată și spălarea creierului corpului social. În societățile democratice cea mai mare parte a atenției s-a concentrat mai curând asupra ingineriei schimbării instituționale a statului decât asupra inițierii transformărilor funcționale sau a reprezentativității. În general se presupune că un oarecare nivel de schimbare reprezentativă și transformare funcțională va urma în mod automat, chiar dacă poate exista un decalaj temporal. Mai mult decât atât exită tendința ca schimbările funcționale și ale reprezentatitvității să fie blocate de elite deoarece sunt mai radicale. Teoriile tradiționale, concepțiile despre democratizare și teoriile despre modernizarea politică se ocupă în general de înțelegerea motivelor pentru care este necesară democratizarea societăților. Asemenea sociologiei istorice, teoriile modernizării tind să privescă schimbarea și democratizarea politică dintr-o perspectivă pe termen lung, căutând transformări pe fundal în societate și în economia politică. Prin contrast, studiile tranziției se ocupă de studiul politicii de construire a unei democrații, axându-se pe modernizarea elitelor. În același timp sistemul universitar și academic din unele societăți se pronunță asupra unor reforme care influențează tranziția cât și consolidarea democratică a instituțiilor politice. Totuși, deși există cercetări, multe state contemporane care au încercat să introducă reformele democratice s-au blocat ori au eșuat în demersul lor. De multe ori în cadrul acestor state sunt evitate discuții publice despre: modul în care este articulat statul, configurarea guvernului, legitimarea funcțiilor publice, relația instituțiilor politice cu societatea civilă și corpul social. Astfel problemele fundamentale în orice societate rezidă în faptul că membrii acesteia știu foarte puține lucruri despre modul în care să-și impună voința, știu foarte puține lucruri despre cum se folosește votul și legitimitatea pe care acesta o dă. În societățile contemporane de multe ori democrația este doar o aparență pentru simpul motiv că regulile aceteia sunt necunoscute multora dintre membrii societății. În acest caz motivele pentru care eșuează democrațiile dar și efectele unor guvernări antidemocratice sunt produse ale lipsei de educație civică a cetățenilor deoarece ei nu protestează atunci când normele publice sunt încălcate. Națiunile sunt precum indivizii se diferențiază și prin nivelul de educație civică. În cazul în care națiunile sunt educate și impun principii democratice aceeptate de toți membrii corpului social acestea au pretenții de impunere a domniei legii. În cazul în care societățile nu au educație civică lucrurile degenerează, principiul domniei legii este încălcat și se instaurează guvernarea antidemocratică ca urmare a  lipsei de acțiune a indivizilor însă, în acest caz, popoarele respective nu pot emite pretenții.

Enache TUȘA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *