Declar deschisa Saptamana Gesturilor Frumoase!

Ei, Martisor, Martisor!
Cite s-au scris si cate se vor mai scrie despre tine… ba ca esti  simbolul vietii ce  impletesti intr-o spirala  culoarea sangelui si-a apei, ba ca elogiezi puritatea unita cu dragostea curata, ba ca  prevestesti renasterea  si chiar  invierea de dupa  moarte… si cate alte nu s-au scris…Si sti ce, draga Martisor? Oricate s-ar fi scris, chiar esti putin din toate, sau poate toate la un loc…
Oricum, trebuie sa recunoastem ca te asteptam cu drag iar uneori,  ne punem tainic si-o dorinta.
Dar daca un micut simbol ne schimba in bine starea de spirit, desi pe urma il asezam intr-un sertar, ma-ntreb cu cat mai mult ar face-o  un gest venit din bunatate, care ne poate uneori schimba chiar viata?
Si uite asa, gandindu-ma la tine, dragule Martisor,  mi-a trecut prin minte ca anul acesta ai putea sa fi si un simbol al alinarii, al mangaierii sufletesti.
De ce oare mi-a trecut prin minte ca anul acesta ai putea  sa fii ceva imaterial, adica  UN SIMPLU GEST?
Sa  fie de vina oare, numarul mare de oameni tristi si impovarati care-si doresc sa primeasca in dar ca Martisor,  o speranta?  Sau poate vindecarea vreunei rani ascunse in suflet?
Sa conteze si faptul ca oricat de trist ai fi, cand ti se ofera un Martisor, ceva in tine tresalta, si acolo, undeva in adancul inimii, discret, usor, precum rasarirea unui ghiocel, apare speranta, de multe ori legata chiar de simbolul Martisorului primit?
Deunazi priveam pe geam si ma gandeam  cum as putea sa va trimit prin gandurile mele cel mai frumos Martisor. Privirea mea a mangaiat pamintul inghetat pana in apropierea geamului de la veranda si am vazut un singur ghiocel…Frumos, ca o speranta…. Si-am devenit usor nostalgica… Erau atat de multi cand eu eram copil…Ce-i drept, nimic nu mai este precum a fost… Si sperantele erau mai multe atunci…
Si am stiut ca anul acesta, doresc sa va ofer fiecaruia dintre voi  un gand curat si bun, firav ca un ghiocel, suav ca o speranta. Imi doresc ca acest gand de bine sa ajunga la inimile voastre, sa se transforme intr-o speranta de reinnoire, de vindecare sufleteasca… voi stiti deja ca daca sufletul este linistit si in pace, puteti realiza orice…
Apoi, m-am gandit ca  asa cum ghiocelul are nevoie de caldura soarelui ca sa rasara, tot asa, si speranta are nevoie de bunatatea, de prietenia celor din jur, ca sa se implineasca…
Si uite asa, precum firele alb si rosu inlantuite in spirala, prietenia si bunatatea legate in jurul unui simplu gest – o dorinta de bine, un gand bun, un salut, un zambet si o vorba buna,  pot deveni cel mai iubit Martisor, pe care de altfel vi-l ofer si  cu mult  drag va  rog sa il primiti.
Si va mai rog inca ceva: sa nu uitati ca vi-l puteti oferi unul altuia, indiferent de varsta, ocupatie sau sorginte. Cu siguranta langa voi e cineva care asteapta.  Si nu costa nimic… Poate doar renuntarea la vreo alura scortoasa prin care unii cred ca se  protejeaza de posibile suferinte sau dezamagiri…
Declar deschisa Saptamana Gesturilor Frumoase! A Martisoarelor faurite din ganduri bune trimise tuturor!
Sonia Enache, 1 Martie, anul de gratie 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *