duminică, august 25, 2019
Acasă > Diverse > Crăciunul, o adevărată renaștere sufletească

Crăciunul, o adevărată renaștere sufletească

La această sărbătoare sfântă, toți creștinii își reîmprospătează sufletul cu amintirile copilăriei, revenindu-le în minte zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de Crăciun, toate acestea creând o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.

În cultura românească, Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor și eroilor din basme, dar și calități și defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, un păstor bătrân cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, fratele său mai mic. Sub influența creștinismului, Crăciun apare și ca figură apocrifă: s-a născut înaintea tuturor sfinților, este mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos și altele. Legendele nașterii Domnului zugrăvesc peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moș Crăciun și avea case mari, grajduri, coșare și târle pentru vite. Pe neașteptate, în acest sat liniștit sosește o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moș Ajun și îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, acesta o trimite la fratele său bogat, Moș Crăciun. Acesta, fără să știe că femeia este Maica Domnului, nu o primește sau o trimite să nască în grajdul vitelor.

Crăciuneasa ajută străina să nască, faptă pedepsită de Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Moș Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căiește și cere iertare lui Dumnezeu devenind primul creștin; sfântul cel mai bătrân; soțul femeii care a moșit-o pe Maria.

La apariția creștinismului, Crăciun era un zeu atât de venerat încât nu a putut fi exclus cu desăvârșire din Calendarul Popular și din conștiința oamenilor care adoptaseră credința în Hristos. Prin tot ceea ce face, Crăciunul se opune sau împiedică nașterea pruncului Iisus întrucât venirea Lui presupune mai întâi plecarea (moartea) Moșului, tradițiile contemporane despre Moșul darnic și bun, încărcat cu daruri multe, fiind influențe livrești pătrunse în cultura populară.

De Crăciun au loc o serie de practici atestate în toate zonele țării, care au în centrul lor colindele și mesele rituale.

Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei; este ocazia când toți se reunesc, părinți, copii, nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Obiceiuri și superstiții de Crăciun
În dimineața de Crăciun, femeile pun un ban de metal și o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase și bogate. Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porți pantofi noi de Crăciun.

Dacă este cer senin de Crăciun va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion.

Ciobanii așează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie, la “Alesul oilor”. Atunci îl scot, îl macină și, amestecat cu tărâțe, îl dau oilor, pentru ca turma să sporească.

În noaptea de Crăciun pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. Masa trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are cămin lasă focul aprins.

De Crăciun, pâinea se așează sub masă, ca să atragă norocul, iar sub fața de masă se pune pleava de grâu, pentru belșug. Până la Crăciun, toată lumea trebuie să se împace cu dușmanii.

O superstiție spune că pentru a fi protejat de deochi și de farmece, se pun în cele patru colțuri ale mesei usturoi și semințe de mac.

Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Iordan (Bobotează), fetele mătură casa de la prag înspre răsărit. În aceste două săptămâni este bine ca fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă.

În unele legende, se spune că unul dintre animalele alese de Maica Domnului este broasca. Aceasta a fost cea care a vestit Sfânta Naștere. Drept urmare, trupul broaștei nu putrezește, ci se usucă, nefiind mâncat de viermi. Se consideră că cine omoară o broască face un mare păcat.

În Ajun, fetele pot face vrăji ca să își afle ursitul. Fata trebuie să postească toată ziua. Seara, prima îmbucătură luată în gură trebuie să o pună în brâu, iar când se duce la culcare trebuie să întindă brâul pe jos și să facă trei mătănii peste el. Noaptea își va visa ursitul.

Tradiția spune că de Crăciun se deschide cerul și este văzut, de către cei buni, Dumnezeu stând cu sfinții și îngerii la masă. Copiii născuți de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoși.

Bradul de Crăciun
Pomii au fost un simbol al vieții cu mult înainte de creștinism. În cea mai scurtă zi a anului, în decembrie, egiptenii antici duceau în casele lor ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumfului vieții asupra morții.

În aceeași perioadă a anului, preoții druizi serbau solstițiul de iarnă decorând stejarii cu mere aurii.

Până în secolul XII, pomii de Crăciun erau atârnați de tavan ca un simbol al creștinătății.

Mai târziu, în Evul Mediu, în luna decembrie, în copaci erau atârnate mere roșii. Acestea erau un simbol al lui Adam și al Evei (alungați din Paradis din cauza unui măr), iar pomii erau numiți Copacii Paradisului.

Prima referire la un brad decorat pentru Crăciun apare la Riga, în Lituania, în 1510. În 1521, prințesa Helene de Mecklembourg a împodobit primul brad de Crăciun din Paris după căsătoria cu ducele de Orleans.

O altă mențiune scrisă referitoare la împodobirea unui pom de Crăciun, în Germania, datează din 1531.

În 1601, un vizitator al orașului german Strasbourg (astăzi în Franța) consemnează o familie care decora un copac cu “napolitane și bețe de zahăr aurii răsucite și flori de hârtie de toate culorile”.

Coloniștii germani și mercenarii care au luptat în Războiul de Secesiune au dus obiceiul bradului de Crăciun peste Atlantic. Documentele menționează că, în 1804, soldații americani de la Fort Dearborn au dus copaci din pădure în barăcile lor.

Marea Britanie a făcut cunoștință cu brazii de Crăciun abia în 1841, când soțul german al reginei Victoria, Prințul Albert, a dus la castelul Windsor un brad pentru familia regală.

Bradul de Crăciun este un obicei occidental care a căpătat amploare, începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea. În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit unul dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban, cât și în mediul rural.

Crăciunița (Schlumbergera), floarea iernii
Schlumbergera este o varietate formată prin încrucișarea mai multor specii sălbatice de cactuși. Este numită și ”Crăciunița” și este un cactus originar din Brazilia, ce devine foarte decorativ iarna.

Este cultivată pentru frumusețea florilor sale care apar de obicei în preajma Crăciunului. Planta înflorește numai dacă timp de câteva luni înainte de iarnă nu i se schimbă amplasarea. De aceea se mai numește și ”Nu mă deranja”.

Schlumbergera, numită popular și cactusul crab sau homar, datorită formei tulpinilor, are flori în culori variate, de la alb, roz, roșu, purpuriu, violet, portocaliu și galben până la roșu intens, roz-portocaliu și auriu. Are tulpinile plate, articulate în formă de curea, care atârnă mai ales în faza de înflorire care durează din noiembrie până la sfârșitul lunii ianuarie.

Contrar celorlalți cactuși, necesită locuri ușor umbrite, cu umiditate ridicată în aer. Nu suportă schimbarea poziției sau mișcarea vasului în faza de formare și creștere a bobocilor, aceștia căzând foarte repede. Se plasează în încăperi cu orientare spre est sau vest, în dreptul unei ferestre, în locuri unde nu se formează curenți de aer, mai ales iarna. Dacă soarele e puternic vara, se umbrește ușor. În timpul verii se poate pulveriza fin cu apă și suportă bine căldura. Toamna trebuie ținută într-un loc luminos și răcoros și se udă mai rar.

Dacă vreți ca Schlumbergera să înflorească de Sărbători, nu trebuie niciodată expusă în plin soare pe perioada de vară. Iarna poate fi lăsată la soare, pentru că razele slabe nu îi dăunează. În perioada de repaus, din august până în octombrie, Schlumbergera trebuie să stea în locuri unde temperatura nu este mai mare de 15 grade Celsius și mai mică de 12 și se udă mai rar. La sfârșitul acestei perioade, se recomandă transplantarea într-un ghiveci cu puțin mai mare și într-un amestec nou de pământ.

Odată ce planta a început să înmugurească, nu trebuie ținută într-o încăpere unde se aprind surse de lumina artificială după apus.

Dacă vreți să aduceți sărbătorilor de iarnă un aer proaspăt și intim, Schlumbergera este cea mai potrivită prin frumusețea și abundența florilor din perioada Crăciunului.

Sursa: Agerpres

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *