vineri, 14 august 2020
Acasă > Editorial > Este România o țară a crimei?

Este România o țară a crimei?

În fiecare zi societatea românească este zguduită de crime abominabile  petrecute în spațiul domestic de către cei care ar să apere familia și să se comporte ca adevărați apărători ai drepturilor acelor familii. Doar în săptămâna trecută am calculat un număr de doisprezece crime petrecute în familiile din România. Copii uciși mișelește de către proprii părinți, femei abuzate și violate sistematic de către către așa-zișii parteneri ai lor, soții ucise de către indivizi cu care au fost căsătorite o perioadă de timp după care au divorțat. La toate acestea se adaugă multitudinea de accidente rutiere  și accidente de muncă care contribuie la o rată a mortalității extreme de ridicată. Situația aceasta s-a amplificat în ultimii ani datorită reducerii dramatice a nivelului de educație  al românilor, creșterea șomajului, starea de sărăcie accentuată care îngustează perspectivele de dezvoltare ale individului. Toate acestea formează o combinație mortală care dau lovitura de grație vieții de familie și ampifică violența. Raționamentul este simplu. Mulți dintre indivizii care compun societatea românească provin din familii needucate, care , de regulă, au resurse limitate deoarece prestează munci plătite foarte prost. Copiii care se nasc în cadrul acestor familii au un parcurs asemănător părinților lor : abandonul în anii de școală generală, promiscuitatea în care trăiesc și starea de sărăcie în care trăiesc cei mai mulți dintre ei. Acești copii nu au acces la resurse decât în mod limitat deoarece acestea nu sunt disponibile decât în cantități foarte reduse în cadrul familiilor. Atunci copiii caută surse din cele mai obscure de producere a unor sume de bani și încearcă să se descurce pe cont propriu încă de la vârste foarte mici. Acest mod de viață îi abrutizează deoarece trebuie să accepte foarte multe compromisuri și suferințe care se întorc împotriva lor ca un boomerang în momentul în care devin adulți. Astfel foștii copii devin adulții cu multiple probleme de ordin psihic și sufletesc deoarece acumulează frustrări multiple și se confruntă cu neajunsuri majore. Neavând școală este evident că nu au dobândit cunoștințe și nu au putut învăța o profesie. Acest aspect are efecte perverse deoarece indivizii fără profesie procură foarte puține resurse necesare traiului din munci istovitoare prost plătite și nerespectate social. De regulă acești indivizi sunt marginalizați și trăiesc la periferia societății cu familiile lor, în condiții precare ce nu pot contribui la evoluția acestor familii. De aici încep problemele sociale majore. Confruntați cu mari probleme și cu puține resurse, indivizii descriși mai înainte  abrutizați de griji și nevoi multiple se revoltă pe membrii proprii familii ce cad pradă  violențelor celor care ar trebui să-i apere nu să-i ucidă sau să-i schingiuiască.  Tabloul acesta este completat de consumul băutorilor alcoolice, de concepția conform căreia „bătaia este ruptă din rai” și de lipsa de comunicare generalizată în societatea românească. De aici și până la crimele și abuzurile din spațiul domestic nu este decât un pas. Astfel apar situații în care copii lipsiți sunt uciși de părinții iresponsabili și needucați iar femeile ucise în cel mai barbar stil pentru refuzul de a mai trăi în același cămin violent. În tot acest timp noi ne ducem liniștiți viața, ne vedem de interesele proprii neluând atitudine față de violențele pe care de multe ori le cunoaștem și retrăgându-ne în spațiul privat din egoism. Nu suntem în stare să modelăm atitudinile, și să imprimăm caracterului uman un anumit gen de responsabilități sociale. Ne oripilează faptele abominabile și ne limităm  doar la a ne întreba de unde atâta violență ?

Enache TUȘA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *