Expoziţia “Ştefan Luchian – univers artistic”, prilejuită de împlinirea a 145 de ani de la naşterea celui care a fost numit “poetul plastic al florilor”, se va deschide miercuri, 12 iunie, în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni. Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al muzeului transmis miercuri AGERPRES, expoziţia cuprinde peste 100 de lucrări de o mare valoare patrimonială, evidenţiind în remarcabile uleiuri pe pânză şi carton, pasteluri, acuarele, cărbune, tuş şi creion întreaga tematică a creaţiei lui Ştefan Luchian: flori, peisaje, portrete, natură statică, nuduri. În expoziţie, organizată în colaborare cu 16 prestigioase instituţii din Bucureşti şi din ţară, sunt prezentate şi obiecte personale ale pictorului: şevalet, penel, cutia de culori, scaun, bască, alături de un bust al artistului, semnat de sculptorul Dimitrie Paciurea.
Printre lucrările care sintetizează opera sa şi care se regăsesc în expoziţie se numără: Autoportret (acuarelă), Autoportret (u/c), Portretul lui Mihai Eminescu (cărbune), Trandafiri (pastel), Trandafiri albi (u/c), Anemone (pastel, 1905), Garoafe (u/c), Crizanteme în vas (pastel), Albăstrele (u/c), Maci şi spice în ulcică (u/p), Natură moartă – flori (u/p), Mere (u/p), Vişine (acuarelă 1902-1904), Femeie cu pălărie roşie şi voaletă (pastel), Roşior (Ofiţer român călare) u/p, Margine de crâng u/p, Peisaj (pastel), Car cu boi dejugaţi (pastel), Păstoriţa (u/c), Nud culcat în peisaj (acuarelă), Vara şi Toamna (schiţe pentru panouri decorative în vederea decorării casei lui Victor Antonescu, din anii 1900-0901) etc.
Expoziţia “Ştefan Luchian – univers artistic” continuă proiectul iniţiat de Muzeul Naţional Cotroceni legat de readucerea în atenţia marelui public a unor opere de o inestimabilă valoare, semnate de mari clasici ai picturii româneşti: Carol Popp de Szathmari, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Iosif Iser. Expoziţia, va putea fi vizitată în perioada 12 iunie – 31 august.
Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868 la Ştefăneşti (jud. Botoşani) iar din 1873 s-a mutat împreună cu familia la Bucureşti, urmând clasele primare la Gimnaziul Sf. Sava. Din 1885, Ştefan Luchian, a cărui vocaţie de pictor s-a manifestat încă din copilărie, s-a înscris la şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1889. În toată această perioadă de formare, maestru i-a fost Nicolae Grigorescu. În 1889 a plecat la München, unde a studiat două semestre la Akademie der Bildenden Künste, după care, în 1890, a revenit în ţară, participând cu lucrări la expoziţia organizată la Ateneu de asociaţia Cercul Artistic. În anul 1892 Ştefan Luchian a plecat la Paris, unde a studiat la Academia Julian, lucrând cu W. Bouguereau şi Tony Robert-Fleury, fiind influenţat de pictorii impresionişti Manet şi Degas. A expus opt lucrări la Expoziţia artiştilor în viaţă deschisă la Ateneu în 1894, prilej cu care a fost premiat cu medalia a III-a.
De asemenea, în februarie 1898 a deschis expoziţia Societăţii Ileana, unde a participat cu 20 de lucrări, pictura sa fiind întâmpinată elogios de critică, iar în cursul anului 1900 a participat cu două pasteluri la Expoziţia Universală de la Paris. În cursul anilor 1901-1902 s-au manifestat primele semne ale bolii care l-a răpus – o afecţiune a măduvei spinării, cunoscută sub numele de scleroză multiplă -, care, după ameliorări trecătoare, alternând cu noi agravări, l-a lăsat infirm pentru tot restul vieţii. Luchian a continuat să picteze, participând la expoziţii personale şi de grup şi fondând, alături de alţi artişti, societatea Tinerimea artistică (1901), la ale cărei expoziţii anuale va participa în mod constant. Din 1909, Ştefan Luchian a fost ţintuit în fotoliu, reuşind totuşi să creeze opere nemuritoare. Către sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate, punând pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. După ani de luptă cu boala şi de suferinţă, Ştefan Luchian s-a stins din viaţă la 28 iunie 1916.
Sursa: AGERPRES