duminică, 20 septembrie 2020
Acasă > Editorial > Frumoasa și Bestia

Frumoasa și Bestia

A fost odată, ca niciodată, o femeie frumoasă și bună, cu un suflet de aur. Era o soție iubitoare, o mamă cu multă dragoste pentru copilul său, o prietenă de aur și o colegă plină de căldură sufletească față de toți colegii.
Cei care o vedeau, credeau că este cea mai fericită femeie de pe pământ, privind-o radiind în fiecare zi. Avea câte un cuvânt bun pentru fiecare. Nicicând zâmbetul nu-i lipsea de pe față iar când cineva avea nevoie de ajutor, ea era prima care se oferea, nedându-se înapoi de la nimic.
Uneori cădea pe gânduri și când era întrebată ce o frământă, ea răspundea încet, smerit, că totul este în regulă, doar că a obosit puțin.
Până într-o zi, când cei apropiați au văzut-o plină de vânătăi. Presată de întrebări și nefiind obișnuită să mintă, nu a mai putut ascunde și le-a mărturisit că bestia de acasă o bătea. O bătea pentru că era gelos pe tot ce o înconjura, pentru că era apreciată, pentru că era îndrăgită de atâta lume.
Bestiei nu îi era de ajuns faptul că o bătea: o jignea în fiecare zi de zeci de ori, doar –doar i-o intra în cap că e proastă și urâtă, deși femeia nu se gândea la aceste lucruri pe care le considera mărunte în fața frumuseții sufletești – singura de altfel pe care și-o dorea. Dar bestia  nu se mulțumea numai cu atât: după ce dispunea de ea când dorea, după ce mânca mâncarea pe care acesta i-o gătea și îmbrăca hainele pe care aceasta i le spăla și călca, după ce se lăfăia în curățenia pe care umilita lui soție i-o făcea, o mai și batjocorea în fața oricărei femei care îi ieșea în cale. Când  biata de ea îl ruga să nu o mai trateze așa în fața altora, bestia o bătea și mai tare.
Iar ea îndura. Îndura de rușinea lumii, de dragul lui Hristos care a răbdat Crucea, de teama că dacă va cere ajutor, nimeni nu o va ajuta, deși, mai marii țării se băteau cu cărămida în piept că le protejează pe cele ca ea.
Ceruse ajutorul familiei în repetate rânduri, dar cum bestia știa să fie convingătoare îi făcea pe toți să creadă că are toate motivele să o lovească cu atâta cruzime. Iar cei din jur, sfârșeau prin a spune: …,,lasă-i să se descurce, vede ea ce face”…. Ce-i drept, ca orice femeie ce trece prin asemenea coșmar, ajunsese să se teamă de el, dar să și trăiască sentimentul dependenței victimei de agresor. Ceruse ajutorul și celor în drept să i-l ofere, dar rând pe rând, toți au descurajat-o să se mai plângă și au sfătuit-o să divorțeze, că asta era ultima soluție. Numai că biata de ea nu putea face asta, pentru că bestia i-ar fi cerut partaj și ar fi rămas pe drumuri. Nu vroia decât să-l vadă în închisoare acolo unde este locul acestor brute, dar vroia să rămână liniștită în căsuța ei, pe care o îngrijea cu atâta dragoste. Începuse să nu mai aibă încredere în ea și să se resemneze, că deh, asta este soarta femeii. Dar, de la atâta supărare, frumoasa s-a îmbolnăvit și a murit.
Abia atunci, cei din jur au început care mai de care să vorbească despre soluții, despre ce ar fi trebuit făcut, despre cum ar fi putut scăpa de coșmarul ei și așa mai departe, uitând că la vremea potrivită nu i-au dat nici cel mai mic ajutor.
Este vorba despre o realitate a societății noastre, care pare că o ia razna din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. Nimeni nu are dreptul să lovească o femeie! Indiferent de situație! Dar cine să îi ia apărarea? Mentalitatea atât de bine cunoscută ,,femeia trebuie să rabde” și ,,unde dă bărbatul, crește”, pentru mulți, nu s-a schimbat, ai zice chiar că s-a împământenit mai abitir în ultimul timp.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, căreia îi revin competențele Autorității Naționale pentru Protecția Familiei privitor la protecția femeilor – victime ale violenței de orice tip – psihică, fizică, etc. ridică neputincioasă din umeri ascunzându-se în spatele scuzei că nu are un departament specializat pentru acest grup-țintă, ci doar pentru mame cu copii mici – victime ale violenței.
În instanțele de judecată câștigă cel cu gura mai mare, procesele durează o veșnicie, agresorului i se găsesc circumstanțe motivante pentru bestialitatea sa și de cele mai multe ori scapă nepedepsit, și evident că femeia bătută, jignită și hăituită de soțul ei care ajunge să își piardă încrederea în ea, depresivă și lipsită de curaj, nu are încotro decât să fie din nou victimă, de data aceasta a sistemului.
Și ne mai mirăm că bietele de ele ajung să înfunde închisorile, pentru că, odată epuizate psihic, maltratate până când își pierd luciditatea, își fac dreptate singure?
Oare nu observă nimeni că societatea asta se îmbolnăvește pe zi ce trece? Oare  nu vede nimeni  că proliferându-se violența prin sărăcirea acestui popor, mulți au ajuns din oameni, neoameni?
Sintagma ,, Frumoasa și Bestia” are multe sensuri!
Vă las pe voi să le deslușiți și dacă vă pasă, cereți deputaților și senatorilor pe care i-ați ales, legi clare, care să vă apere de orice fel de violență! Mâine, cineva apropiat al tău poate fi victima vreunui tip de violență: emoțională, psihică, fizică, sexuală, economică. Tot atât de nepăsator vei sta?
Sonia Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *