Acasă > Eveniment > UPDATE: Ion Ficior, torționarul de la Periprava, a fost trimis în judecată

UPDATE: Ion Ficior, torționarul de la Periprava, a fost trimis în judecată

Ion Ficior, fostul torționar și comandant al penitenciarului de la Periprava a fost trimis azi în judecată de Parchetul General al capitalei.

Torţionarul Ion Ficior a fost pus, în 24 octombrie, sub acuzare pentru genocid de către procurorii Parchetului General. Pe numele lui Ficior, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus, pe 19 septembrie, o plângere penală în care este acuzat că prin acţiunile sale ar fi cauzat moartea a 103 deţinuţi. Procurorii au audiat mai mulţi foşti deţinuţi politici, victime ale torţionarului Ficior care au fost închişi în lagărul de la Priprava.

Documentele oficiale trimise la Parchetul General arată că sub mandatul lui Ficior în penitenciarul de la Periprava au murit 103 deţinuţi, o mare parte dintre ei murind de foame. Supravieţuitorii lui Ficior au declarat pentru  gândul că la Periprava ar exista o groapă comună. Până acum nici o instituţie a statului nu a verificat aceste informaţii. IICCMER a deschis un şantier arheologic pentru a confirma existenţa acestei gropi comune.

În perioada 1958-1963 când la conducerea lagărului Periprava a fost torţionarul Ficior, iniţial ca locţiitor şi ulterior comandant, la primăria din localitate au fost înregistrate 103 decese. Aceşti morţi au provenit toţi de la lagărul condus de Ficior. O statistică a IICCMER arată că în perioda decembrie `59 – iunie `60 au decedat 44 de deţinuţi. O umbră de îndoială asupra modului în care morţii de la penitenciar erau raportaţi în documentele oficiale rezultă şi din faptul că uneori ofiţerii raportau câte trei sau patru decese în aceeaşi zi.

Pentru prima oară în istoria recentă a României, la Periprava, în Deltă, la doar câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina, a fost deschis un şantier arheologic pentru identificarea gropilor comune în care au fost îngropaţi deţinuţii politici morţi în lagărul comunist condus în la începutul anilor `60 de torţionarul Ion Ficior. Cercetările arhelogice ale IICCMER au scos la supraţă mai multe schelete. Concluzia specialiştilor IICCMER a fost următoarea: la Periprava a existat o groapă comună, iar rămăşiţele umane găsite acolo aparţin unor deţinuţi de la colonia de muncă. Groapa comună de la Periprava, unde au fost îngropaţi deţinuţi în perioada 1958-1963, se află în actualul cimitir al localităţii din Delta Dunării, într-o zonă lipsită de morminte, care aparţine comunităţii locale de ruşi lipoveni. Săpăturile făcute de IICCMER au acoperit o suprafaţă de 700 de metri pătraţi.

Sursă: reporterntv.ro/ gândul.info

Update

Biroul de informare publică și relații cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

În dosarul având ca obiect denunțul formulat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc împotriva numitului FICIOR IOAN, procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au finalizat cercetările și au dispus trimiterea acestuia în judecată sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 01.08.1958 — 01.11.1963, în calitate de locțiitor și comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, inculpatul Ficior Ioan a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în Colonia de muncă de la Periprava, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a deținuților politici. De menționat că în perioada mai sus enunțată au fost înregistrate un număr de 103 decese în rândul deținuților politici, ca urmare a unor acțiuni ce depășesc cadrul legal, respectiv lipsa medicamentelor și a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistență adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv deținuților, condiții de detenție inumane, rele tratamente și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți.

Astfel, în calitate de comandant de colonie de muncă, inculpatul Ficior Ioan era direct responsabil de ‘viața deținuților’, așa cum se arată în Regulamentul de funcționare al Direcției Generale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că ansamblul condițiilor de detenție era organizat sau cel puțin tolerat de către acesta.

Este de notorietate faptul că regulamentele în materia condițiilor de detenție ce erau în vigoare în acea perioadă constituiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare și colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deținuților politici erau lăsate în grija comandanților de penitenciare și doar amendate prin ordine și recomandări neoficiale venite pe linie de partid. Decesul deținuților politici survenea în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic.

În concret, deținuții erau supuși unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii și de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiții de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancțiunile fizice crunte pentru abateri minore, hrana deficitară, deținuții fiind în permanență înfometați și însetați, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor și, nu în ultimul rând, condițiile de muncă inumane la care erau supuși aceștia. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea 10 ani.

Astfel, așa cum am mai precizat, deținuții nu primeau suficientă mâncare și apă, dar erau puși să muncească în condiții grele de dimineață până seara. Aceștia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, și nu se puteau spăla. Condițiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deținuților, caz în care aceștia erau scoși la muncă în continuare și nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violențele psihice exercitate de Ficior Ioan direct sau prin subalternii săi. Toate aceste elemente luate împreună au provocat moartea mai multor deținuți.

Până în prezent din documentele studiate a reieșit faptul că, în intervalul 01.08.1958 — 01.11.1963, în care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat inculpatul Ficior Ioan, au decedat 103 deținuți, toți făcând parte din colectivitatea contrarevoluționarilor.

O statistică a cauzelor de deces, așa cum reiese din actele de moarte, după caz, din fișele medicale identificate în arhivă, indică, spre exemplu, următoarele cauze:

— 15 decese cauzate de enterocolită cronică sau acută, asociată sau nu cu alte afecțiuni. Una dintre afecțiunile cu care se asociază enterocolita este cașexia;

— 19 decese cauzate de tuberculoză și/sau pneumonie;

— 21 decese cauzate de diverse afecțiuni ale aparatelor digestive și excretor;

— 32 decese cauzate de afecțiuni cardiace.

Din analiza datelor statistice, rezultă că în perioada august 1958 — septembrie 1963, la Colonia de muncă Periprava au fost înregistrate, potrivit documentelor oficiale, un număr de 103 decese (toți făcând parte din colectivitatea contrarevoluționarilor), anul cu cele mai multe fiind 1960, când s-au înregistrat 53. Din cele 103 cazuri de decese, cel mai tânăr deținut decedat în anul 1960 avea 19 ani, iar cel mai în vârstă deținut decedat în anul 1961, avea 71 de ani.

Într-un referat privitor la desfășurarea activității în cadrul Formațiunii Periprava, întocmit de organele de control ale Direcției Generale a Penitenciarelor, Coloniilor și Unitățile de Muncă se consemnează tendința abuzivă de pedepsire a deținuților cu maximul de pedeapsă fără a se ține cont de gravitatea faptelor. Același referat consemnează și o serie de abuzuri comise la Periprava în timpul conducerii lui Ficior Ioan, descrise ca ‘anarhice’, fără a ține socoteală de prevederile regulamentare. Astfel de pedepse erau: bătăile, legarea de copac cu cătușe timp de mai multe ore la temperaturi de 20 de grade. Aceste documente sunt completate cu mărturiile foștilor deținuți, care amintesc de abuzurile la care au fost supuși de către comandantul formațiunii și personalul din subordine.

Practic, organizarea și funcționarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea și inventivitatea comandanților de penitenciare, dar și de obediența acestora și fidelitatea arătată față de partid.

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea și prin raportare la calitatea deținuților politici și interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Coloniei de muncă Periprava erau încarcerați în preponderență contrarevoluționari, dar și oameni politici fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare și de încredere. Așa se explică duritatea extremă a comandantului Ficior Ioan și rezultatele tulburătoare obținute în procesul de exterminare pus la punct de acesta.

Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluționare, Curții de Apel București.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *