duminică, august 18, 2019
Acasă > Editorial > “Ministrul Apărării”

“Ministrul Apărării”

A apărut la Craiova în vara anului 1973. Steaua și l-a dorit pe Ștefan Sameș și i-a trimis la schimb în Bănie pe Sandu Boc, revenit din arest și pe Costică Ștefănescu. În vremurile alea Steaua lua pe cine dorea, fără să te poți opune. Cornel Andrei Stroie nu era  însă omul care să se lase păcălit ușor. I-a cerut pe Boc și Ștefănescu, la schimb. Aceștia  au apărut și la un meci amical. În tribune ca de obicei la Craiova 30 000 de fani. Boc a fost primit cu aplauze, Ștefănescu ignorat. Cine mai este și ăsta? Se întrebau juveții. Era internațional e juniori și tineret, format în Ghencea, dar care prindea rar echipa militară,în special din cauza deselor acidentări. Sfinxul, Ion Alexandrescu se felicita că a scăpat de el. La Știința, accidentările au continuat și se credea că Stroie se înșelase. A venit suspendarea aberantă a lui Boc și inspirația genială a lui Adrian Păunescu. Într-un cantonament la Brașov, poetul i-a sugerat antrenorului Titi Teașcă să-l încerce pe Costică Ștefănescu ca libero. Mai mult de gura lui Păunescu, Piticu a acceptat. De aici a început o periodă fantastică pentru mijlocașul care nu își găsea locul la centrul terenului. Un tratament cu Boicil Forte administrat la Timișoara, la sugestia lui Vasile Frânculescu, doctorul echipei, l-a scăpat și de accidentările repetate. În scurt timp a devenit titular în echipa Craiovei și la Națională. Serios, muncitor, elegant și inteligent, un adevărat profesionist, a intrat definitiv în inimile oltenilor devenind căpitanul Craiovei Maxima. Nu era puțin lucru într-un vestiar în care luau loc Lung, Negrilă, Tilihoi, Ungureanu, Donose, Beldeanu, Țicleanu, Crișan, Cămătaru, Irimescu ,sau Ilie Balaci. Cu toții mari valori, dar care au recunoscut cu sportivitate meritele de lider ale liberoului.  Mircea Lucescu a făcut același lucru la echipa națională. Oltenii, care îl plâng acum pe căpitanul lor l-au numit Ministrul Apărării. Asta a și fost. Până în după amiaza zilei de 20 august 2013. Înt-un moment de disperare Costică Ștefănescu, chinuit de o boală incurabilă, a hotărât să încheie socotelile cu viața și să se așeze alături de alți mari dispăruți din galeria de eroi ai Centralului din Bănie. De marți seara,  stă la taclale alături de Nelu Oblemenco, Petre Deselnicu, Lucian Strâmbeanu, Zoltan Crișan, Titi Teașcă, Adrian Păunescu,Titi Oțet și Ștefan Sameș.  A plecat mult prea devreme. Mai avea atâtea de făcut pentru fotbalul românesc și pentru clubul pe care l-a slujit cu un devotament fără pereche. A plecat poate și cu regretul că echipa sa de suflet, Universitatea Craiova, trăiește într-un permanent scandal, generat de oameni care nu au contribuit cu nimic la istoria Craiovei Maxima. Ministrul a plecat, soldații fac tărăboi, iar craiovenii își plâng căpitanul  cu speranța că de undeva va răsări o ideie luminoasă, care să readucă 40 000 de nebuni frumoși  pe arena unde s-a născut legenda Craiovei Maxima.

Nicu DOLEA

23 thoughts on ““Ministrul Apărării”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *