vineri, 18 septembrie 2020
Acasă > Social > Obiceiul străvechi al colindatului

Obiceiul străvechi al colindatului

Colindatul este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă. Le ascultăm în fiecare an, cântate în cursul lunii decembrie, și de fiecare dată ne umplu inimile de bucurie și speranță.

Colindele își au originile în cântările ritualice pre-creștine care însoțeau începutul sau sfârșitul anului agrar și aveau rolul de a alunga spiritele rele și de a aduce fertilitate, rodire și belșug. Primele imnuri special create pentru Crăciun au apărut în secolul IV la Roma dar erau mai degrabă niște cântece religioase, austere, fără să aibă prea mare legăură cu colindele din ziua de azi. Abia în secolul al XIII-lea, sub influența lui Francisc de Assisi, în Italia, Franța și Germania au început să se compună colinde în propriile limbi. În Anglia, colindele au apărut prima dată în anul 1426, grație unui capelan care a publicat 25 de cântece de Crăciun, cântate de grupuri de urători care se duceau din casă în casă, la fel ca și astăzi. La noi în țară, datina colindatului de Crăciun s-a format odată cu poporul român si cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre, fiind expresia credințelor populare transpuse în muzică.

Colindele îl înfățișează pe Mântuitor în mai multe ipostaze, însă multe dintre ele au și alte teme în afară de cele religioase. Colindele se cântă și la orașe, însă an după an, obiceiul parcă începe să iși piardă din farmec. Au apărut mulți falși colindători care urmăresc doar beneficii pecuniare, fără să mai pună suflet în ceea ce fac, ducând astfel la decăderea tradiției. La sat însă, tradițiile se păstrează, în unele regiuni fiind nealterate de sute de ani, iar gazdele așteaptă colindătorii cu nerăbdare. În popor se spune că dacă deschizi ușa colindătorilor și primești urarea lor cu bucurie, atunci vei avea un an nou mai bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *