Pentru un Crăciun Fericit
A început postul de pregătire pentru marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, care a ales să se nască în chip minunat pentru noi, fără a ne deranja pe noi cu ceva. A venit în cel mai smerit mod cu putinţă. S-a născut într-o peşteră smerită, nu într-un palat imperial, El care este Împăratul cerului şi al pământului. Această peşteră era şi luminată şi încălzită. Luminată de steaua care a vestit magilor minunea şi încălzită de răsuflarea animalelor din acea peşteră, care-şi aveau acolo sălaşul. Este modul în care creaţia L-a primit. Cum îl primeşte în schimb cununa creaţiei – omul? Sau mai bine zis cum ar trebui să-L primească? Fireşte ar fi ca şi omul să-L primească în acelaşi chip în care creaţia L-a primit. De fapt cine vine la noi? Am spus – ÎMPĂRATUL. Păi, dacă pentru un oaspete drag nouă, un om apropiat sau un om cu oarecare înaltă demnitate, pe care urmează să-l primim în casa noastră ne bucurăm, ne pregătim şi în ziua şi ceasul la care ştim că urmează să-l primim suntem gata, atunci şi pentru primirea ÎMPĂRATULUI cerului şi al pământului se cuvine a ne pregăti a-L primi la 25 Decembrie în cel mai desăvârşit mod cu putinţă. Avem în acest sens o treabă serioasă de săvârşit. CURĂŢENIA pe care vrem s-o facem. O începem prin dorinţa de a nu mai greşi, de a nu mai păcătui nici faţă de vreun om, nici faţă de Dumnezeu; asta ca să nu mai punem mizerie peste ce murdărie există deja, multă sau puţină, în casa sufletului nostru. Cu aceasta ce-i de făcut, cum poate fi ea bine scoasă afara din inima noastră? Prin post – modul cel mai de folos cu putinţă pentru disciplinarea noastră şi pentru sporirea atenţiei noastre la cele pe care le avem de împlinit şi prin spovedanie – aspiratorul care adună toată mizeria lăuntrică şi o scoate afară. Îl încălzim cu dragostea fata de semeni, pe care, mai cu seamă în această perioadă, o manifestăm. Facem cadouri celor dragi cu acest minunat prilej al Crăciunului, ne aplecăm mai cu multă atenţie şi căldură faţă de cei sărmani şi nevoiaşi pe care îi cunoaştem sau pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale. Numai cand vorbim despre aceste lucruri ne încălzim inima, dar dacă mai şi împlinim… O înmiresmăm cu rugăciunea fierbinte către Bunul Dumnezeu, care ne trimite Harul Său cel ceresc, care pe cele cu lipsă ale noastre le implineşte şi pe cele cu neputinţă le vindecă, Har care ne luminează această casă a sufletului nostru. Astfel o arătăm la momentul în care Hristos Se naşte: vrednică de a-l primi.
Omul – suflet şi trup – se pregăteşte pentru Crăciun şi trupeşte nu numai sufleteşte. Îşi primeneşte casa. Auzim pe gospodine zicănd că se pregătesc sau au început deja curăţenia de Crăciun. După ce o săvârşesc, chemă preotul să sfinţească casa şi să mulţumească Bunului Dumnezeu pentru ajutorul în toate cele împlinite până atunci cu ajutorul Lui. Cumpără bradul, care a devenit deja un simbol al acestui moment sfânt, pentru a împodobi casa. Îşi umplu casa cu cât mai multe bunătăţi pentru a primi cu bucurie pe toţi care le calcă pragul în această perioadă. O frenezie care stă să înceapă. Trebuie deci să căutăm să ne pregătim deplin pentru acest mare praznic, şi sufleteşte şi trupeşte, şi astfel cu bucurie şi vrednicie Hristros să se nască în smerita casă a sufletului şi a trupului nostru, cei pentru care a venit. Post cu folos!
Pr. Pătraşcu Nicu Adrian
Parohia Năvodari III – Sf. Ier. Nicolae