Acasă > Credinta > Rugaciune

Rugaciune

Cum trebuie să stăm la rugăciune?

La rugăciune trebuie să stăm fără să istovim trupul, fără să ne mutăm de pe un picior pe altul şi fără să ne sprijinim de perete sau de stâlp. Mâinile trebuie să le ţinem cuviincios, să stăm în picioare drepţi şi nemişcaţi, capul să nu-1 îndreptăm într-o parte sau alta, ci să-1 înclinăm puţin, să nu fim împrăştiaţi cu mintea şi să nu fim curioşi cu gândurile sau să fim distraşi de cei leneşi, care discută între ei şi şoptesc, ci să reţinem cu orice chip de la împrăştiere ochii şi sufletul, fiind atenţi la cuvintele rugăciunii, astfel încât nici unul dintre ele să nu fie rostit în zadar. Căci, dacă te vei obişnui să procedezi aşa cu privire la acest lucru, în scurt timp vei izbândi şi vei ajunge la măsura bărbatului desăvârşit.

La poarta Raiului

UN BĂRBAT avea urâtul nărav de a cerceta cârciumile duminica şi a-şi bate joc de cele sufleteşti. Când cineva îi spunea că nu e bine aşa, omul răspundea: „Femeia mea merge regulat la biserică şi se roagă şi pentru mine”. Ba încă – aşa, în glumă – omul spunea că el şi soţia lui „una sunt”; prin urmare, e destul dacă se roagă soţia lui.

Şi se păgânea omul zi de zi.

Într-o noapte, necredinciosul avu un vis fioros. Se făcea că murise şi el şi soţia lui. Amândoi ajunseră la poarta ra­iului. Un înger deschise porţile şi, arătând spre femeie, zise: „Intră!”.

Pe urma ei, păşi şi bărbatul să intre.

„Stai! Stai, suflete! îi zise îngerul. Tu nu trebuie să in­tri! … Soţia ta intră şi pentru tine!… Ea ţine şi locul tău, aşa cum şi pe pământ a ţinut locul tău la rugăciune…”

Astfel grăind, îngerul apucă porţile să le închidă.

Îngrozit, bărbatul dădu să strige, şi, în clipa aceea, se trezi tremurând tot.

Din clipa aceea, s-a făcut un om credincios şi n-a mai pus pe soţia sa să-i ţină locul în lucrurile mântuirii su­fleteşti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *