Existenţa modernă a naţiunilor şi statelor, a ansamblului planetei noastre, presupune un permanent avans al cunoaşterii, capacitate de a analiza şi prognoza, spirit de adaptare şi acţiune anticipativă.
În acest context, realizarea securităţii în multiplele ei ipostaze reprezintă o condiţie obligatorie a supravieţuirii şi dezvoltării sistemelor social-politice. În mediile academice sau în centrele superioare de decizie, securitatea tinde să fie abordată în termeni asociaţi interesului naţional şi cooperării/concurenţei internaţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării, vulnerabilităţilor, riscurilor, pericolelor, ameninţărilor la nivelurile local, naţional, zonal, regional sau global. Analiza de securitate include, de obicei alegerea politică, capabilităţile şi intenţiile unui actor internaţional, şi tot mai presant, ameninţările.
Mediul actual de securitate este marcat de modificări profunde în principalele domenii ale existenţei sociale. Războiul Rece s-a sfârşit în anii 1990 -1991, U.R.S.S. şi Iugoslavia s-au dezmembrat, N.A.T.O. şi U.E. s-au extins spre est, în direcţia bazinului Mării Negre, Caucazului şi Orientului Apropiat (de fapt între Baltica şi Marea Neagră), U.E. accede spre statutul de actor mondial, la rivalitate cu Federaţia Rusă şi şi-a extins influenţa politico-militară, China şi India aspiră la rangul de superputeri politico-economice.
S.U.A. rămân, încă, singura hiperputere (economică, tehnologică, politică şi militară), globalizarea înregistrează progrese notabile (cooperare / concurenţă internaţională), se amplifică revoluţiile în informatică, biologie, ştiinţele exacte, tehnologie, în exploatarea spaţiului cosmic, armele devin tot mai puternice şi mai inteligente etc. Cunoaşterea avansează în ritmuri ameninţătoare, cunoştinţele se difuzează rapid şi pe spaţii extinse, evenimentele se înlănţuiesc ameţitor şi derutant, ritmul istoriei s-a accelerat considerabil.
Societăţile tradiţionale pre-industriale, economiile naţionale şi regionale, mentalităţile şi comportamentele sociale se remodelează, civilizaţiile se întrepătrund şi confruntă, totul pare a se mişca inexorabil pe traiectoria statului global.
Vechi actori îşi reduc ponderea sau dispar de pe scena internaţională; alţi actori de tip statal, sisteme integrate economico-politice şi militare, corporaţii şi O.N.G.-uri transnaţionale, organizaţii regionale, continentale şi globale îşi castiga sau dispută şi împart prima scenă a lumii.
La început de mileniu III este foarte clar că o nouă lume se naşte, chiar dacă, într-un fel, cel puţin trei lumi continuă să coexiste (în curs de industrializare-modernizare, industrială, post-industrială, în conformitate cu o terminologie deja consacrată, in a cărei plămădeală este clar de ieri, că a intrat si Romania. Pe un loc secundar, dar iătă cat de important!!!
Intrebarea care se pune este: este Romania pregatita să accepte faptul că globalizarea este o realitate si că interesele poporului sunt trecute in planul secund al existentei, cată vreme cele mai importante interese devin cele geopolitice si geostrategice?
Dragii mei, este o realitate pe care trebuie să o acceptam cu toţii.
Este cazul să lăsăm frustrările, mahnirile, nemultumirile, deznădejdile si să ne reintoarcem la grijile noastre de zi cu zi – că slavă Domnului – avem destule. Cu cine vreti să vă luptati? Nu intelegeti ce se intamplă? Eu nu spun să vă resemnati. Eu spun că trebuie să acceptam o realitate asa cum este ea si să ne vedem de viată in continuare.