Originar din Betsaida, oraş în Galileea, Andrei, cel întâi chemat la apostolie, este fiul pescarului Iona şi fratele lui Petru. Înainte de a-i urma Mântuitorului a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Se înţelege deci, că de aici înainte, împreună cu fratele său au urmat Domnului pe parcursul vieţii Sale pământeşti, ascultând învăţătura Lui, asistând la toate minunile săvârşite, suferind la Patimile, Răstignirea, Moartea pe Cruce şi Îngroparea Sa şi bucurându-se şi întărindu-se desăvârşit în credinţă la Învierea Domnului de a treia zi. După Înălţarea la Cer a Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii aveau să-şi împliească misiunea de propovăduire. De aceea au trebuit să-şi împartă prin tragere la sorţi, ţinuturile unde aveau să propovăduiască fiecare. Astfel lui Andrei îi revine printre altele şi Dobrogea de astăzi – Scythia de atunci. În acest ţinut, pe care l-a sfinţit cu venirea sa aici, cu propovăduirea lui, cu botezarea primilor creştini şi hirotonia primilor clerici din neamul acesta şi astfel cu întemeierea primelor biserici, a zăbovit şi locuit timp îndelungat. A urmat smereniei Mântuitorului locuind, nu în vreo locuinţă pretenţioasă ci într-o peşteră, de acum foarte cunoscută lumii creştine din această cauză. Este numită „Betleemul românesc”. Este situată pe raza localităţii Ion Corvin din judeţul nostru (n.n. Constanţa) şi astăzi este locul cel mai de preţ pentru pelerinii care vin şi cercetează mănăstirea Sf. Ap. Andrei, ridicată aici.
Ultima parte a vieţii şi-a petrecut-o în Grecia, la Patras, lângă Corint unde a murit muceniceşte fiind răstignit pe o cruce în forma literei „X”, care, da atunci se mai numeşte şi „Crucea Sfântului Andrei”. Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele Sfântului Apostol Andrei la Constantinopol şi le așează în Biserica Sfinţilor Apostoli, acestea rămânând întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul la rugăminţile locuitorilor din Patras le dăruieşte acestora capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul celei de a patra cruciadă, moaştele în întregimea lor sunt strămutate la la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea mută moaştele Sf. Ap. Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras. Pe lângă români, care-l consideră pe drept cuvân părintele spiritual al lor, mai sunt şi alte popoare care-l consideră astfel, precum Scoția, Spania, Grecia și Rusia. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras ş.a. Numele Andrei, în limba greacă: Ανδρέας (Andreas) înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Le urăm tuturor celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei ca Dumnezeu să-i binecuvinteze cu zile îndelungate, cu sănătate şi împliniri, iar Apostolul Românilor să-i ocrotească cu ale lui sfinte rugăciuni!
Pr. Pătraşcu Nicu Adrian
Parohia Năvodari III – Sf. Ier. Nicolae