Acasă > Credinta > Sfânta Treime, esența creștinătății

Sfânta Treime, esența creștinătății

Conform tradiției, a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: “Întru aceasta zi, prăznuim pe Însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.”

În calendarele românești, această zi e trecută ca săr­bătoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta, de dată mai nouă, repre­zintă probabil o influență catolică (la catolici Sfânta Treime e sărbăto­rită în prima Duminică după Rusalii).

În calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de după Rusalii este numită încă Lunea Sfântului Duh, ca în Penticostar. În schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degrabă obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stihira lui Leon Despotul, de la Slavă…, la “Doamne, strigat-am” din slujba Vecerniei: “Veniți, popoare, să ne în­chinăm Dumnezeirii celei în trei ipostasuri”).

Sfânta Treime

Potrivit revelației divine, Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Fiecare persoană din Sfânta Treime deține aceeași ființă dumnezeiască în întregime și în mod propriu.

Învățătura despre Sfânta Treime, așa cum o avem în creștinism, este doar indicată în Vechiul Testament, descoperirea ei avea să vină prin Fiul lui Dumnezeu întrupat. Existența mai multor Persoane în Dumnezeu Cel Unul a fost indicată în Vechiul Testament: “Și a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră. Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Fac 1,26). Textul indică atât diversitatea cât și unitatea în Dumnezeu.

O indicație mai directă a Sfintei Treimi o avem în teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei bărbați și li se adresează ca și când ar fi fost unul singur.

Adevărul despre Sfânta Treime este descoperit prin Fiul lui Dumnezeu întrupat. Hristos vorbește despre relațiile Sale atât cu Tatăl cât și cu Duhul Sfânt: “Credeți Mie că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine”(Ioan 14,11) și “Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”(Ioan 15,26).

Sfânta Treime se mai arată și în momentul botezării lui Iisus Hristos, de către Ioan Botezătorul. În momentul Botezului lui Hristos, Tatăl din Ceruri spune “Acesta este Fiul meu iubit, întru Care am binevoit”, iar Sfântul Duh, în chip de porumbel, a stat deasupra Mântuitorului.

Cel mai vechi simbol de credință creștina despre Sfânta Treime este Crezul.
Formularea definitiva despre Sfanta Treime și a Crezului, pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, a avut loc la Sinoadele I și II ecumenice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *