Cer scuze fidelului, eventual si sporadicului (sau celui care intamplator citeste) meu cititor pentru faptul ca nu m-am putut tine de cuvant in ceea ce priveste punerea la dispozitia domniei sale a urmarii la editorialul referitor le ce am citit eu intr-o seara pe la televizor; cu toate ca nu este un motiv serios pentru a fi iertat pentru o asemenea lipsa de seriozitate (sic!), dar sper ca cel putin voi fi scuzat si pentru faptul ca o gripa rebela dar destul de incapatanata m-a tinut cam departe de preocuparile mele cotidiene. Asta nu inseamna insa ca nu am continuat sa citesc (adica sa vad ceea ce pot sa citesc si pe la televizoare nu numai in carti). Vreau sa va fac o marturisire in acest sens: sincer, nu pot sa ma culc si sa adorm (unii oameni se culca, dar pur si simplu nu pot sa adoarma cand ii framanta ceva in mod deosebit; multumesc lui Dumnezeu ca nu am insomnii de acest gen) daca in ziua respectiva nu am citit macar 30-40 de pagini dintr-o carte (desigur nu orice carte, ci dintre cele care sunt in masura sa-mi satisfaca amunite trebuinte intelectuale, spirituale, cultural-artistice sau de orice alta natura).
Asadar, am incercat si eu sa “citesc” (fara a neglija hobby-ul de baza) pe micile (micul – de fapt) ecran cate ceva. Desigur ca nu voi face reclama sau “prezentare de carte” niciunui post de televiziune (pentru ca nu se cade sa intru in contradictie cu legea si nici nu ma plateste nimeni pentru asa ceva) si am inceput sa navighez in spatiul eteric de la un post de televiziune la altul. O prima idee care (nu ca m-a socat) dar m-a surprins a fost aceea ca aproape 60% din posturi (daca nu sunt prelucrate) sunt “scrise” in limba maghiara, chiar daca eu navigam prin programele oferite de catre televiziunea prin cablu pusa la dispozitie – la tarife destul de mari- aici la noi, in Navodari. Dar, sa trecem peste asta pentru ca de aceste aspecte ar trebui sa se ocupe foruri si structuri statale (responsabilitatea nationala – o mai fi? le apartine si pentru asta sunt platiti de noi – ca sa se ocupe si sa apere integritatea si suveranitatea – inclusiv culturala, lingvistica a statului si poporului nostru, concomitent cu promovarea si a valorilor cultural-artistice ale minoritatilor care convietuiesc pe in acest spatiu romanesc).
Asta nefacand insa obiectul acestui articol, am trecut la “frunzarit”. Ceea ce am vazut, incerc sa descriu intr-un paragraph mai dezvoltat. Initial am dorit sa ma mai documentez in cateva domenii ale stiintei si tehnologiei si am cautat orice discovery, planeta a animalelor, programe de promovare a stiintei sau de informare documentare in domeniu. Am rezistat (si sunt sincer cand spun ca imi place) cam vreo ora si jumatate pentru ca am gasit materiale foarte interesante si incitante in domenii multiple care mi-au lamurit anumite aspecre cu privire la cele enuntate mai inainte. Dar, poate oboseala, rapiditatea prezentarii (suntem de mult timp intr-o permanenta criza de timp sau in permanenta intrecere cu timpul care parca se scurge cu viteze din ce in ce mai mari) m-au facut sa imi pierd uneori concentrarea la unele pasaje care mi s-au parut mai interesante. Cum sa mai dai, in aceste situatii, pagina inapoi si sa revi la unele explicatii sau scheme tehnice sau formule peste care s-a trecut prea repede pentru nivelul meu de intelegere, dar doritor sa ma lamuresc in domeniul respective? Eh, daca era cartea! Oare voi mai gasi in programele viitoare o reluare a emisiunii respective? Putin probabil sa se suprapuna si peste timpul si poate dispozitia mea de a reveni la pasajele sau emisiunile respective. Dar cu cartea este altceva. O voi reciti (integral sau pasaje) pana imi lamuresc problemele.
Am zis ca e cazul sa mai “citesc” si altceva (atat in limba romana sau in alte limbi de circulatie internationala) si am ramas tot in fata televizorului. Simteam nevoia de ceva actiune, aventura, provocator de adrenalina care sa ma aduca intr-o alta stare de emotivitate. Cautand pe mai multe canale am gasit iara o multitudine de “carti” (cu scuzele de riogoare, reamintesc faptul ca voiam sa “citesc” la televizor) care mai de care mai incitante, pe programe cu competenta generala sau chiar numai dedicate acestui gen de filme. Am gasit pe un program un film dupa o carte a lui Alexandre Dumas, pe altul o ecranizare dupa Dostoievski, pe unul o ecranizare a romanului Rascoala a lui Liviu Rebreanu si multe, multe altele. M-am tot uitat si am apreciat talentul actorilor capacitatea si eforturile regizorilor de a pune pe ecran scene cat mai aproape de cele descrise de catre autorii romanelor, dar…. cum pe unele romane le citisem si recitisem am simtit nevoia sa ma duc din nou la carte (cine si ce poate sa creeze acele amotii artistice pe care ti le da lecturarea unei pagini in care sunt descrise ca atata maiestrie peisaje si frumuseti ale naturii, emotii, trairi, stari si sentimente umane puse in pagina de catre autorii romanelor? Nu subestimez in nici un caz, rolul cinematografeiei si teatrului in comparatie cu cititul unei carti unde pot sa analizez prin filtrul propriei mele gandiri si simtaminte ceea ce citesc.
Dupa aventura, simteam nevoia unei evadari in lumea amorului a trairilor de biuvac (nu neaparat de alcov) acolo unde sentimental iubirii, al dragostei si implinirii reciproce langa persoana iubita sunt relevate. Ooh. Exista o multitudine de oportunitati. Sunt canale speciale numai pentru telenovele (unele dintre ele cu mii de episoade) sau telenovele in serial la alte canale de televiziune. Si aici se pot satisface destule trebuinte privind implinirile, trairile si manifestarile iubirii pe care actori valorosi le pun in scena, dar unde pot gasi descrierile magnifice ale unui numar extraordinari de mare de scriitori romani si straini in domeniu. Dar ce voi face daca doresc sa vad ceea ce se petrece in final, care este deznodamantul intr-o relatie sau alta. Astept cu “sufletul la gura” episodul urmator? (ca atunci cand eram adolescent si abea asteptam seara sa ma strecor cu cartea si lanterna sub patura pentru a mai fura cateva pagini pana nu descopereau parintii ca nu m-am dus in pat sa dorm?). Ma rog. Mie nu imi prea convine asa ceva si, pana la urma dupa cateva ore cde cautari, m-am intors la cartea pe care o incepusem si care, pana la urma, mi-a satisfacut nevoile culturale care imi dadusera tarcoale in acea zi.
Inchei aceasta destainuire catre cititorii mei cu gandul, dorinta si indemnul ca nu trebuie sa aruncam televizoarele, calculatoarele (si aci se poate citi si ne putem informa mult mai mult decat la alte surse mentionate mai sus), cartile electronice (au aparut si astea) pe fereastra si sa ne apucam de citit carti. Nu in niciun caz. Si acestea sunt necesare sunt utile pentru a ne dezvolta intelectual, cultural si artistic, dar este nevoie sa ne ducem si la librarie au la biblioteca sa cumparam (sau cam scumpit destul de mult, in timp ce veniturile s-au micsorat constant) sau sa imprumutam o carte pe care sa o citim pentru ca numai asa putem sa analizam si sa absorbim cu mai multa atentie tot ceea ce autorii ne transmit prin operele lor literare, stiintifice si de arta. Deci, dragi prieteni navodareni, haideti sa mai si citim. Exista o biblioteca oraseneasca bine doatata cu fond de carte, biblioteci scolare la unitatile de invatamant din oras cu oameni dedicati si care isi dau toata silinta sa va satisfaca, la un inalt nivel, dorintele dumneavoastra de lectura si, mai ales, hai sa invatam si sa determinam copiii si scolarii sa citeasca cat mai mult!!!!
de Manole Damian