luni, octombrie 14, 2019
Acasă > Editorial > Şpaga de la BAC şi adevăraţii vinovaţi

Şpaga de la BAC şi adevăraţii vinovaţi

Scandalurile apărute în timpul examenului de maturitate desfăşurat în Bucureşti, Sibiu şi Constanţa confirmă, dacă mai era nevoie, că în societatea românească metehne precum şpaga, traficul de influenţă, pilele şi relaţiile primează. Atunci, se pune întrebarea: cine sunt vinovaţi de perpetuarea situaţii?

Mulţi care s-au perindat prin studiourile de televiziune erau surprinşi de cele prezentate, alţii profiau de ocazie pentru a deplânge profii căci ,,au salarii mizere”. Şi au, dar nimeni nu i-a obligat să devină dascăli, nimeni nu-i forţează să rămână în sistem…

Revenind la examene, trucuri se fac de pe vremea comuniştilor, dar atunci cazurile erau mai puţine şi nu erau mediatizate. Eram elevă prin anii ‘80 când, fără să vreau, am fost martora unui ,,ajutor” oferit chiar de directorul unui liceu constănţean, iar acel eveniment nu l-am uitat nici până acum. În timpul examenului la mate (la treapta a II-a, cum era pe atunci), directorul a intrat în sala unde, printre candidaţi, erau şi două eleve ale liceului considerate a fi bune şi cărora le-a oferit ,,ciorne” cu subiectele rezolvate. Cine m-ar fi luat în seamă dacă a-şi fi reacţionat când totul se petrecuse sub privirile profesoarelor supraveghetoare, iar cel ce ,,acţionase” era însuşi şeful acelei instituţii de învăţământ?

Acum, pe posturile de televiziune am asistat la dezbateri pe tema şpăgii de la BAC. Însă, majoritatea vorbitorilor a preferat să pună accent pe gafele instituţionale la care am asistat. Anchete peste anchete au fost anunţate de toate inspectoratele şcolare pe raza cărora s-a încercat fraudarea BAC-ului. Sunt binevenite, dar cauza nu va putea fi eliminată aşa.

În opinia mea, primii vinovaţi sunt părinţii care au dat şpagă. După 1989 se înmulţesc situaţiile în care aceştia, aflaţi în goana după bani şi realizare profesională, încearcă să-şi compenseze absenţa şi dezinteresul pe care-l manifestă faţă de propriul copil prin oferirea de cadouri cât mai scumpe, satisfacerea pretenţiilor chiar dacă unele nu corespund vârstei, sau, mai simplu, dându-le bani. Inevitabil, situaţia este speculată de copil, dar, din păcate, în defavoarea lui. Aşa, minorul ajunge să creadă că banul poate rezolva orice în viaţă şi, de ce nu, tot dând bani pot fenta momentele cheie din evoluţia lor profesională sau socială, cum este cazul examenului de bacalaureat. Adesea am auzit adolescenţi spunând cu nonşalanţă: ,,ce trebuie să învăţ, dă mama sau tata o şpagă cui trebuie şi trec fără probleme”. ,,Da… ce-mi trebuie să învăţ atâta. Mă bagă ai mei pe undeva că au destule relaţii ori lucrez la firma lor şi o să fiu mai bine plătit decât alţii, că doar sunt fisu….sau fisa”. Şi atunci, cine-i de vină că unele odrasle nu se mai obosesc să înveţe pe considerentul că banul şi părinţii  pot rezolva orice, oricând!?

Dacă întoarcem privirea spre alţi semeni, care s-au aciuat pe la un partid, găsim şi aici vinovaţi de stilul în care îşi ,,rezolvă” problemele mare parte a tinerei generaţii. Ajunge să vezi cine este promovat în diverse funcţii – unele dintre ele foarte importante şi cu impact asupra unei categorii sociale sau chiar a întregii societăţi – şi o să constanţi că principalul criteriu îndeplinit a fost aparteneţa politică ori dărnicia manifestată faţă de acel partid în perioada campaniilor electorale şi nu numai de către acea persoană sau rude apropiate ei. Atunci, tu, ca părinte bine intenţionat, cum îţi poţi motiva şi îndemna copilul să înveţe, să fie corect, să-şi perfecţioneze pregătirea pentru că doar aşa va putea promova şi va putea realiza ceva în viaţă!?

Aşadar, ca părinte continui să sper că adevăratele valori vor fi apreciate, cadrele didactice vor urma modelul domnului Trandafir, iar clasa politică îşi va schimba scara de valori. Când va fi aşa?… Sper să apuc acele vremuri.

Mihaela Ciorbaru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *