Noul Cod Civil aduce reglementări esenţiale în ceea ce priveşte moştenirea, pentru a ocroti, în egală măsură, atât voinţa defunctului cu privire la transmiterea drepturilor şi obligaţiilor sale patrimoniale, cât şi interesele anumitor categorii de persoane, cum sunt copiii, soţul supravieţuitor ori părinţii. Legea spune că orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani şi are capacitate deplină de exerciţiu, „care a dobândit capacitate de exer-ciţiu prin căsătorie şi chiar minorul de 16 ani, dacă acestuia i-a fost recunoscută capacitatea deplină de exerciţiu de către instanţa de tutelă” poate să dispună de averea sa prin testament. În cazul în care acesta nu există, patrimoniul se va trans-mite prin moştenire legală. Moştenirea unei persoane se deschide la data decesului ei. Moştenitorul – în temeiul legii sau al voinţei persoanei decedate – poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. Acceptarea ei trebuie făcută într-un anumit termen, denumit de legiuitor „termen de opţiune succesorală” care, de regulă, este de un an de la deschi-derea moştenirii ca urmare a citării sale de către notarul public.
Trebuie precizat că persoana care acceptă moştenirea răspunde pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile moştenite şi proporţional cu partea care îi revine.
Cine nu poate fi înlăturat din moştenire?
Soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul decedat dacă, la data deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ irevocabilă.
Dacă soţul decedat nu a lăsat vreun testament, cota soţului supravieţuitor stabilită prin lege este de: un sfert din moştenire, dacă defunctul are descendenţi; o treime din moştenire, dacă defunctul are părinţi, fraţi sau surori; o jumătate din moştenire, dacă la moştenire vin fie numai părinţii defunctului, fie numai fraţii sau surorile defunctului; trei sferturi din moştenire, dacă există fie rude în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia, fie rude colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv.
Dacă soţul supravieţuitor nu deţine nicio locuinţă, are dreptul să rămână în casa în care a locuit până la data deschiderii moştenirii. Dreptul acestuia de a mai locui acolo se stinge prin partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Dacă se recăsătoreşte, dreptul acestuia încetează chiar înainte de un an.
Trebuie precizat că soţul supravieţuitor moşteneşte mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost în folosinţa comună a soţilor, dar numai dacă defunctul nu a avut şi descendenţi.
De asemenea, soţul supravieţuitor este „moştenitor rezervatar”, ceea ce înseamnă că nu poate fi înlăturat de la moştenire nici chiar prin testament, şi „sezinar” – calitate care-i conferă, pe lângă stăpânirea de fapt asupra patri-moniului succesoral, şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
Formele testamentului şi revocarea lui
Dar cum trebuie făcut un testament ca să fie valabil? Trebuie ştiut că acesta este deopotrivă valabil dacă este olograf sau autentic.
În primul caz, testamentul trebuie să fie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului (defunctului), iar după decesul acestuia, trebuie prezentat la notarul public pentru a fi vizat spre neschimbare.
Testamentul autentic trebuie autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat. Acesta se înregistrează apoi în Registrul Naţional Notarial al Testamentelor şi orice persoană care justifică un interes legitim poate solicita informaţii cu privire la existenţa lui, după decesul testatorului.
Pentru a revoca testamentul, cel care l-a întocmit trebuie să facă un act autentic notarial de revocare sau un alt testament sau să îl distrugă, rupă sau să îl şteargă.
Cum poţi fi dezmoştenit?
Dezmoştenirea se poate face printr-o dispoziţie testamentară, prin care testatorul îi poate înlătura din moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.
Dar, foarte important de ştiut, există o categorie de moştenitori (cei „rezervatari”, de care vorbeam mai devreme), în care se înscriu soţul supravieţuitor, descendenţii şi părinţii defunctului, care nu pot fi înlăturaţi de la moştenire chiar dacă aceasta este voinţa defunctului.
Prin urmare, chiar dacă acesta nu vrea să le lase nimic din moştenire, moştenitorii renegaţi au dreptul la jumătate din cota succesorală pe care ar fi primit-o potrivit legii.
Sursa: www.cugetliber.ro