Conform credinței populare, Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moș Ajun. Motivând că este om sărac, o refuză, dar o îndrumă spre fratele său, mai mare și mai bogat, Moș Crăciun.
Se spune că acesta era un om rău, în schimb soția lui, Crăciuneasa, femeie miloasă și bună la suflet, le-a oferit adăpost, dar fiindu-i frică de mânia lui Crăciun a ascuns-o în grajdul pentru animale. Crăciun, aflând cele petrecute, s-a mâniat și a tăiat mâinile soției sale. Atunci Fecioara Maria a făcut o minune lipind brațele Crăciunesei la loc. Această întâmplare a dus la transformarea lui Crăciun într-un om blajin și plin de milă.
Tradiția legată de Moș Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminți în noaptea de Crăciun (24/25 decembrie), a apărut în secolul al IX-lea. El este îmbrăcat într-un costum roșu cu blăniță albă pe margini, cizme negre și o căciulă roșie, cu o barbă mare și albă ca zăpada.
Marele secret al adresei lui Moș Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio (“Uncle Markus”), gazda emisiunii “Ora Copiilor”. El a declarat că Moș Crăciun locuiește în Munții Korvatunturi (în traducere, “Muntele Ureche”), care se află în ținutul Savukoski, la granița Finlandei cu Rusia.
Spiridușii și renii lui Moș Crăciun sunt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Fiecare dintre cei șase spiriduși are misiunea sa.
Bushy Evergreen este inventatorul mașinii magice de fabricat jucării. În timpul anului spiridușii construiesc jucării. La locuința moșului sosesc zilnic o mulțime de scrisori trimise de copii din toată lumea.
Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moș Crăciun și cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix.
Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminți și Neastâmpărați, iar Sugarplum Mary este ajutorul soției lui Moș Crăciun.
Wunorse Openslae a făcut sania lui Moș Crăciun și o întreține pentru performanțe uimitoare. Se spune că renii ating viteze mai mari decât luminile pomului de Crăciun.
Cel mai cunoscut dintre renii lui Moș Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalți reni — Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen.
Atunci când nu este foarte grăbit, moșul se odihnește mâncând din prăjiturelele și laptele pe care copiii le pregătesc pentru el.
În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sunt în Alaska.
Tradiții în Ajunul Crăciunului la români
Ziua Crăciunului se bucură de o pregătire specială încă din ziua premergătoare acestei sărbători, numită Ajunul Crăciunului (24 decembrie). La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acesteia.
În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiția populară trebuie să amintească de înfășurarea unei mâini cu degetele întinse aparținând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la nașterea pruncului și căreia i-au fost tăiate mâinile). Colacii sunt pregătiți pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt dați colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroși, iar colacii vor fi ai flăcăilor și ai colindătorilor neamuri.
De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc și ”scutecele Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la nașterea Mântuitorului. Acestea sunt presărate din timp cu apă călduță, cu zahăr pisat, amestecat cu nucă sau cu sămânță de cânepă. În seara de Ajun, stăpâna casei, merge în ‘casa mare’, așează pe masa de sub icoană o sticlă de vin roșu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colțuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte un fuior de cânepă despre care unii spun că ar fi barba lui Moș Crăciun.
Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu are voie să guste până ce preotul nu binecuvântează masa, nu gustă din felurile de mâncare și nu cinstește un pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub fața de masă, doi colăcei și o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele de colaci.
Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoți și însoțitorii acestuia. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze și până nu se ivește prima stea de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit, nu trebuie să se mănânce nimic și astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc și va fi mai demn pentru Sfânta Împărtășanie.
Există credința că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid și de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele îngerești pot fi auzite doar de cei curați la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creștin să își pună o dorință, care cu certitudine se va îndeplini.
În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiță și să mănânce câte ceva, ca astfel pețitorii lor să nu întârzie. Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă și cu mâinile pline de aluat spune: ‘măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele’. Alte gospodine după ce dau pâinea în cuptor nu uită imediat să spună: ‘cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii plini de poame’.
În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicați și copiii de toate vârstele, care, cu mult timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul.
Sursa: Agerpres